Băsescu vs. Ceaușescu

După părerea lui Băsescu, exprimată într-o emisiune TV, Nicolae Ceaușescu ar fi fost un mare președinte.

Sigur, apare și o nuanță: cică afirmația e valabilă doar dacă Ceaușescu s-ar fi limitat la primii 10 ani din cei aproape 45 în care a condus România. Nu mai are importanță că Ceaușescu nu s-a limitat nicidecum la primii 10 ani ci a continuat până când nici istoria nu l-a mai suportat și l-a dat afară într-o manieră cam violentă.

Am ascultat siderat această judecată pe care cel de al patrulea președinte al României o face despre primul și am încercat să găsesc niște explicații.

Îmi și închipui o imagine din Palatul Cotroceni, cu un Băsescu trudit de muncă, ridicându-se de la biroul prezidențial încărcat de rapoarte despre activitățile opoziției și lăsând pe brațul fotoliului căștile în care asculta ultimele înregistrări.

După câțiva pași prin încăpere, timp în care a golit un pahar și l-a umplut la loc, se așează într-un fotoliu confortabil pentru a contempla portretul celebrului său înaintaș său în ale președinției, agățat într-un loc mai ferit, să nu îl vadă vreun anticomunist din Partidul Democrat Liberal.

Ce gânduri l-or străbate atunci pe președinte ?

Eu cred că în astfel de momente, cu voce murmurată și cu un ochi lăcrimând, Băsescu își cere iertare pentru toate boacănele: pentru trădarea din 1989, pentru vânzarea flotei de unul singur, doar pentru el, pentru divorțul regretabil de Ion Iliescu, pentru inutila condamnare a comunismului din 2006, pentru îndepărtarea sa de ceilalți tovarăși, că numai Stolojan i-a mai rămas alături … În plus, stând cu bărbia în piept, Băse se gândește cu drag la Ceașcă și îi este recunoscător, pentru gândul cel bun din 1965, când s-a inventat funcția prezidențială, că altfel ce era el acum ?

Apoi își revine. Lupta politică nu se poate duce cu astfel de sentimentalisme, chiar dacă nostalgici după Ceaușescu nu sunt doar la Cotroceni ci și în popor. Acestora trebuie să li se adreseze un președinte și cum altfel dacă nu vorbind cu ei pe limba lor ? Mai ales că acum Băsescu realizează că a ratat ! A ratat relația cu intelectualii, deși începuse frumos, cu simpozioane și conferințe. A ratat relația cu privatizații, pe care i-a încărcat cu taxe și impozite. A ratat și relația cu bugetarii, cei mai fideli susținători ai puterii. În general, a ratat relația cu țara, care nu-l mai vrea, înțelegând în sfârșit că omul este conflictual, mincinos, demagog, lăudăros, dar mai ales incapabil să ofere soluțiile de care este nevoie.

Prin urmare, omul a făcut o evaluare a relației sale cu societatea și a realizat că unii după alții l-au părăsit cam toți. Și totuși, văzând câteva fotografii luate la Parlament în ziua votării moțiunii, cu pensionari bucuroși că li s-a redus pensia, am realizat că lângă Băsescu au mai rămas câțiva: nostalgicii după Ceaușescu. Aceștia sunt destul de cuminți, se mulțumesc cu puțin și până acum nu i-a prea băgat nimeni în seamă. Așa că Băsescu a găsit o nouă direcție pentru mesajele sale. De fapt, acestora li se adresează acum Băsescu spunând că primii 10 ani ai lui Ceaușescu au fost buni.

Pe de altă parte, Băsescu a făcut aprecierea având și un interes pe termen lung. Obișnuit să privească în viitor și să anticipeze, el crede că în viitoarea galerie a președinților României, prezența sa va fi umbrită de Ceaușescu iar atunci când posteritatea va vorbi despre ei, despre foștii președinți, bilanțul lui va fi inferior. Cu toate păcatele lui, Ceaușescu riscă să fie apreciat la scara istoriei ca fiind mai onorabil decât Băsescu, iertat să-mi fie termenul !

Altfel spus, pentru că Ceaușescu a rămas președintele României mai mult de zece ani, a făcut marile greșeli care i-au atras sfârșitul tragic dar și șansa de a fi rămas un mare președinte. De fapt, prin această afirmație, actualul președinte Băsescu îl îmbrâncește de pe podium pe fostul președinte Ceaușescu, într-o atitudine care îi este de mult timp specifică.

Mă întreb doar cât timp va mai dura aceast spectacol jalnic în care actorii sunt de două parale, iar spectatorii de mult nu mai aplaudă.