Anul trecut, Moș Niculae nu a fost prea darnic cu românii. 6 decembrie 2009 va rămâne însemnată în calendar nu doar ziua în care președintele în exercițiu și-a ciuruit contra-candidatul, ci mai ales ca ziua în care a început să-și ciuruiească adversarii politici de toate felurile și propriul popor, fără să mai aleagă.

Cum au decurs ostilitățile am văzut. Inexplicabil, românii au trimis încă odată în turul II al prezidențialelor doi comuniști. E drept că de această dată comunistul Băsescu și-a schimbat părul, dar nu și năravul. Dacă în 2004 a reușit să convingă poporul să-l voteze pe el, comunistul mai simpatic și cu replică, în 2009, așa comunist cum îl știm, a reușit să înșele din nou, jucând de această dată rolul anticomunistului în luptă cu mogulii. Cum reușește oare să mintă atât de mulți oameni ? Și cum atât de des ?

În orice caz, de atunci și până acum, activitatea lui Băsescu nu a avut nicio legătură cu România sau cu interesele românilor. Putem doar consemna o listă interminabilă de scandaluri, insulte, de încălcări ale Constituției, de imixtiuni în treburile guvernului și a altor instituții, de uneltiri și acțiuni vădit antinaționale.

Fără îndoială, cea mai gravă faptă rămâne efortul său pentru menținerea cu orice preț în funcție pe Emil Boc. Incompetența managerială, actele de corupție, lipsa programului anticiriză, degringolada din administrație, politizarea fără precedent a instituțiilor ar fi trebuit să fie pentru președinte tot atâtea motive pentru schimbarea celui mai slab prim-ministru pe care l-a avut vreodată România, de la Catargiu încoace. Lupta pe care Băsescu o duce cu poporul român pentru ca favoritul său să stea la Palatul Victoria, este o dovadă clară că președintele nu vizează obiective pentru poporul român ci doar pentru sine și pentru partidul său.

O altă valență definitorie pentru acest an petrecut cu Băsescu președinte este Minciuna. Și nu mă gândesc aici la minciunile prelectorale, acelea le-am șters, pentru că vreau să uit de ele. În schimb, nu pot să nu mă gândesc la asigurările mincinoase că vom ieși din criză sau la fel de mincinoasele declarații anti-corupție. Într-adevăr, minciunile președintelui au devenit o realitate în peisajul nostru politic și bulversează deopotrivă speranțele românilor și acțiunile la Bursă.

Să mai adăugăm la realizările ultimului an și țara dusă în pragul insolvenței. Economia scade de la lună la lună, într-un declin din ce în ce mai accentuat, companiile românești suflă greu sub povara taxelor și impozitelor. Lipsa unui program anticriză și guvernarea haotică, împrumuturile destinate consumului și nu investițiilor, toate acestea își spun cuvântul, iar falimentul întregii țări este din ce în ce mai aproape.

Dar mai rele decât cele de mai sus este lipsa de perspectivă pentu români. Prin comportamentul său, președintele țării a alterat rapid valorile morale și intelectuale din societatea românească. Niciodată în ultimii 60 de ani politica și politicienii din România nu au fost atât de jos ca acum când scena politică este dominată de Băsescu și banda lui.

De când Băsescu este Președinte, orice bețiv știe să guverneze, pe principiul că Băsescu nu-i mai breaz decât el, bețivul. Orice pițipoancă cu pieptul mare poate pretinde funcții politice, Orice cocălar de pe strada principală poate fi secretar de stat. Și toți la un loc privind spre guvern și președinte, pot spera că va veni și rândul lor că doar sunt la fel.

Într-adevăr, bilanțul primului an cu Băsescu este trist, atât pentru fiecare român în parte căt și pentru societatea românească în ansamblul său.

Ziua de 6 decembrie pe care o comemorăm azi șterge din frumusețea primei zile a sărbătorilor de iarnă. Sau, așa cum foarte inspirat a remarcat cineva, ziua de azi este una de doliu politic.