A lua în derâdere un simbol național nu-i o noutate printre români. Sunt atât de multe exemple, încât mi-e rușine să le înșir aici. O să pomenesc măcar de Brâncuși și Eminescu, mari români care au avut mult de suferit de pe urma adversității altor români, mai mici, desigur.

La polul opus sunt alții. Dacă primii sunt răi și agresivi, ăilalți sunt mai degrabă nebuni. Ei cred că în România se găsește centrul Universului sau măcar buricul pământului. Sunt convinși că dacii au colonizat Roma și că doar o conspirație planetară împiedică românii să conducă lumea.

Între aceste două extreme, probabil la jumătatea drumului, se găsește normalitatea, bunul simț, firescul.

Privindu-l pe angajatul guvernului Boc de la Miercurea Ciuc înălțând-l în ștreang pe Avram Iancu, în văzul unor copilași, m-am gândit că până seara o să-l și umfle poliția. Așa era normal și firesc. Peste tot în lume, câte un nebun o ia razna. Dar, din respect pentru restul comunității, autoritățile impun regulile asumate de toți.

Mai târziu, auzind un ministru al aceluiași guvern Boc luînd apărarea practicantului de voo-doo m-a încercat o stare de greață … Ba mai mult, ministrul nu doar că lua apărarea co-etnicului său, dar devenise chiar agresiv susținând că națiunea maghiară a fost opresată de români ! Dumnezeule, oare ce trebuie să se întâmple pentru ca gesturile unor extremiști să fie taxate ? Până unde pot merge acești oameni ?

Răspunsul l-am aflat în aceiași seară.

Cred că ungurii pot merge cât vor ei de departe și pot să facă orice, fără ca vreo autoritate a statului să intervină în vreun fel. După cum s-a văzut, s-a mai găsit unul, care și-a permis atitudini românești cât se poate de explicite. „Să fie Ardealul cum a fost şi naţiunea ungară cum a fost”, le-a transmis primul-ministru ungur Viktor Orban participanților unguri la o festivitate ungurească.

Și această acțiune a lăsat fără reacție autoritățile.

Ba mai mult, atunci când opoziția a încercat în ședința de ieri să impună adoptarea unei poziții oficiale a Parlamentului României față de poziția la fel de oficială a primului-ministru ungur, puterea s-a opus, încă o dată.

Iată deci, trei cazuri de manifestări antiromânești în România, trei cazuri din ce în ce mai grave dar și trei cazuri de imobilism al autorităților lipsit de orice explicație normală și firească.

Evident, cheia acestei atitudini de delăsare și toleranță prostească trebuie căutată în majoritatea parlamentară. Boc și ai lui nu vor avea curaj (sau mai știi, nu or avea voie ?) să miște nici măcar un  deget: nici în cazul angajatului guvernamental de la Miercurea Ciuc, nici în cazul ministrului membru UDMR și evident, nici în cazul declarației primului-ministru ungur, după cum s-a și văzut de altfel.

Ungurii pot face orice, iar Boc și celalte autorități ale statului vor accepta, pentru a nu pierde puterea. Rușinos …