E bine: Sorin Ilieșiu îi cere demisia lui Traian Băsescu !

Pentru cei care nu știu cine este Sorin Ilieșiu, le propun să vizualizeze aici profilul său pe site-ul președinției României. Vor descoperi un om deosebit, activ pe multe planuri, și dispunând de o experiență impresionantă: didactică (profesor universitar), profesională (regizor, scenarist și autor de film) și chiar politică (membru fondator al Alianței Civice, dar și vicepreședinte al PNȚ-CD, absolut impresionantă.

În 2006, a devenit membru în Comisia Prezidențială ce a redactat Raportul de condamnare a comunismului, citit și de președintele Băsescu în Parlamentul României.

În 2008, a fost distins cu Crucea Casei Regale a României, o decorație prestigioasă ce poate fi acordată la cel mult 150 de personalități ale societății românești.

Astăzi, 27 iunie 2011, dl. Sorin Ilieșiu publică un apel adresat președintelui Băsescu, ca urmare a insultelor adesate MS Regelui Mihai prin care îi cere în mod firesc și natural, demisia.

Îmi permit să inserez aici textul scrisorii, împreună cu rugămintea de a-l citi și a reflecta !

DOMNULUI TRAIAN BĂSESCU – PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

Demisia  !

Excelenţă, excelaţi în minciună, nedreptate, neruşine, incultură, derizoriu, prefăcătorie, mahalagism, vulgaritate, ipocrizie, fariseism, prefăcătorie, duplicitate, viclenie.

Ca să nu se creadă că ceea ce vă scriu ar fi „sarcină de partid”, tocmai mi-am dat demisia din PNŢCD şi din funcţia de vicepreşedinte.

Singura modalitate de a iubi astăzi România este de a spune adevărul despre dvs: aţi preschimbat Dreptatea şi Adevărul în Nedreptate şi Minciună, aţi batjocorit demnitatea, aţi strangulat speranţa, aţi violat România.

Unica urmare ar fi demisia de onoare! Dar nu cred că mai aveţi onoare.

Paharul s-a umplut odată cu detestabilele afirmaţii ale dvs despre M.S. Regele Mihai, despre mareşalul Antonescu şi despre eliberarea Basarabiei de armata română, în 1941, eliberare pe care o numiţi „invadare” batjocorind astfel unitatea şi integritatea naţională pe care aţi jurat solemn să le apăraţi.

Incultura dvs este năucitoare, şi, în consecinţă, incompatibilă cu funcţia pe care o deţineţi prin fraudă morală.

Vă mândriţi că v-aţi da viaţa pentru România, vă lăudaţi că asemenea mareşalului Antonescu, aţi fi avut curajul să atacaţi înfricoşătoarea Uniune Sovietică, dar totuşi vă e frică să condamnaţi pactul Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop) şi consecinţele sale, ca ilegitime şi criminale – aşa cum v-am cerut insistent.

Vă lăudaţi că sunteţi patriot, îngenunchiaţi cu prefăcută evalvie în faţa tricolorului, dar refuzaţi să solicitaţi – aşa cum v-am cerut – Ungariei şi reprezentanţilor minorităţii maghiare, să dezavueze şi să regrete zecile de masacre antiromâneşti şi antievreieşti comise în Transilvania, în 1941-1944, de regimul horthyst cu implicarea unei părţi a populaţiei maghiare locale, şi, de asemenea, să recunoască legitimitatea tratatelor de pace semnate de Ungaria la Trianon în 1920 şi la Paris în 1947, contestate de organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din România sau din Ungaria, de lideri precum Laszlo Tokes, preşedintele Consiliului National Maghiar din Transilvania, vicepreşedintele Parlamentului European.

Nu aţi făcut nimic bun, cu excepţia condamnării comunismului. Dar nu aţi fi făcut-o dacă timp de un an nu v-aş fi încolţit cu apeluri argumentate şi documentate, astfel încât să nu aveţi încotro şi să răspundeţi favorabil. În 2005 aţi spus că nu puteţi condamna comunismul întrucât „nu există dovezi şi raport de condamnare”. Ca urmare, v-am prezentat dovezi : am redactat de unul singur – pe baza datelor incontestabile preluate de la cel mai respectat Memorialul din Europa, respectiv cel de la Sighet – un raport neoficial publicat integral în presa centrală în octombrie 2005, cele 21 de capete de acuzare formulate de mine regăsindu-se ulterior în raportul oficial.

Din păcate, nici până azi nu aţi binevoit să citiţi raportul pe care vi l-aţi asumat în 2006. Aţi condamnat neavând habar ce condamnaţi. Ca dovadă, iată un fragment din discursul rostit de dvs, în 18 Decembrie 2006, fără să vă daţi seama de fapt ce citiţi: „Principalele acţiuni criminale menţionate în Raport şi pe care ţin să le amintesc aici, ca argument pentru această prea-mult amânată condamnare sunt următoarele: (…) Distrugerea partidelor politice şi a continuităţii constituţionale a statului român, prin abdicarea forţată a Regelui Mihai. (…)”

Aţi proiectat în derizoriu condamnarea comunismului şi aţi emasculat-o, prin refuzul dvs de a solicita parlamentului şi guvernului – aşa cum v-am cerut – să adopte măsurile şi legile decomunizării propuse în raportul asumat şi evocate în discursul dvs.

Aţi demostrat că nu doriţi Dreptate şi Adevăr prin justiţie faţă de crimele comunismului, genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990. În septembrie 2009 ne-aţi implicat la Cotroceni într-un show electoral. Aţi certat-o pe doamna procuror general Kovesi pentru că încă nu se aflase adevărul. Ca pedeapsă, după o lună, aţi re-numit-o pentru încă un mandat. În prezent, dosarele sunt îngropate şi mai adânc.

V-aţi angajat că veţi cere preşedintei Camerei deputaţilor să supună din nou la vot Legea lustraţiei astfel încât să nu mai fie declarată neconstituţională, dar nu aţi făcut-o.

Aţi promis asanarea morală a societăţii româneşti, dar aţi refuzat să cereţi SRI şi SIE să predea către CNSAS cele 97.000 de dosare considerate abuziv „de siguranţă naţională”.

Aţi decredibilizat în mod ridicol reforma, modernizarea şi reorganizarea României.

V-aţi umilit primul-ministru şi alţi colaboratori făcând din ei marionete perfecte ale unui păpuşar capricios.

Pretindeţi că luptaţi împotriva corupţiei şi hoţiei, dar nu solicitaţi procurorilor să trimită în judecată vinovaţii pentru neantizarea flotei române, ca şi cum – fiind chiar comandant de navă – nu v-ar păsa deloc de această flotă, ca şi cum nu aţi şti nimic despre fraudă cu toate că atunci eraţi ministrul transporturilor.

Aţi decăzut atât de mult încât aproape oricine ar putea fi un preşedinte mai puţin dezastruos.

Orice intelectual adevărat se descalifică dacă nu îşi exprimă dezgustul faţă de acţiunile şi afirmaţiile scandaloase ale dvs.

Probabil că replica la această scrisoare va fi să le ordonaţi procurorilor „independenţi” să mă „rezolve” iar celor de la serviciile secrete să mă „anihileze”, pentru a nu genera „instabilitate politică”.

Toţi intelectualii adevăraţi gâdesc ca mine. Îi rog pe aceştia, pe semnatarii apelului meu pentru condamnarea comunismului (printre care, în ordine alfabetică: Radu F. Alexandru, Liviu Antonesei, Teodor Baconsky, Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana, Emil Brumaru, Ion Caramitru, Nicolae Caranfil, Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Manuela Cernat, Doina Cornea, Î.P.S. Nicolae Corneanu, Mircea Diaconu, Sorin Dumitrescu, Smaranda Enache, Radu Filipescu, Stere Gulea, Cristian Hadji-Culea, Bogdan Iuliu Hossu, Lucia Hossu Longin, Doina Jela, Marco M. Katz, Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Norman Manea, Nicolae Manolescu, Liviu Mihaiu, Mircea Mihăieş, Dan C. Mihăilescu, Ioan T. Morar, Maia Morgenstern, Carmen Muşat, Gheorghe Muşat, Bujor Nedelcovici, Virgil Nemoianu, Cornel Nistorescu, Andrei Oişteanu, Stejărel Olaru, Marius Oprea, Ion Mihai Pacepa, Horia-Roman Patapievici, Dan Perjovschi, Marta Petreu, Lucian Pintilie, Cristian Pîrvulescu, Andrei Pleşu, Nicolae Prelipceanu, Cristi Puiu, Dan Puric, Vasile Puşcaş, Tania Radu, Nestor Rateş, Mircea Răceanu, Constantin Răuţă, Victor Rebengiuc, Romulus Rusan, Oana Serafim, Monica Spiridon, Valeriu Stoica, Liviu Ioan Stoiciu, Şerban Sturdza, Dorel Şandor, Eugen Şerbănescu, Ovidiu Şimonca, Mihai Şora, Dorin Ştefan, Alex Ştefănescu, Stelian Tănase, Alin Teodorescu, Vladimir Tismăneanu, Adrian Titieni, Gábor Tompa, Florin Tudose, Cristian Ţopescu, Tudorel Urian, Varujan Vosganian, Alexandru Zub), să vă solicite demisia de onoare.

Dixi et salvavi animam meam.

27 iunie 2011

Cu încrederea că am spus ceea ce trebuia spus,

Sorin Ilieşiu – autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului