De câtva timp ziarele locale publică cu oarecare frecvenţă articole în care subiectul este dat de câţiva dintre colegii mei, membri ai Partidului Naţional Liberal – filiala judeţului Dolj, respectiv Cristina Calangiu, Cosmin Enea, Dan Mogoş.

Dacă fac un inventar al relaţiei PNL Dolj cu presa locală, voi constata că nu este nici urmă de luptă politică. Niciunul dintre respectivii membri nu a reuşit în ultima perioadă să se împotrivească în vreun fel adversarilor politici, fie că este vorba de Primărie şi PD-L, fie că este vorba de Consiliul Judeţean şi PSD. Ba, dacă mă gândesc bine, aş spune că între cei trei şi puterea locală este mai degrabă o simbioză politică.

În schimb, vom constata lecturând aceiaşi presă că despre PNL Dolj se vorbeşte, se scrie, ba chiar cele relatate umplu forumurile de pe net cu dezbateri pline de forţă şi culoare. Este drept că subiectele nu sunt tocmai convenabile ci dimpotrivă: articolele prezintă cazuri de corupţie, trafic de influenţă, deturnări de fonduri, falsuri, etc. Persoanele incriminate sunt aceleaşi de mai de sus, la care se mai adaugă desigur şi alţi, dar numai ca nişte interpuşi.

Publicaţiile nu sunt doar cele locale ci şi cele centrale. Nu pot să fac acum un inventar al acestor dezbateri. Câteva teme se desprind totuşi şi acestea ar trebui să preocupe nu doar opinia publică, nu doar autorităţile statului care au competenţe în domeniu ci şi conducerea PNL Dolj, iar când zic „conducerea” mă refer chiar la impricinaţi, toţi trei fiind consilieri judeţeni, ba chiar şi vicepreşedinţi ai partidului, cu excepţia lui Enea care se doreşte chiar Preşedinte. Mai precis, mie mi se pare obligatoriu ca cei trei – individual sau în grup – să solicite Parchetului (sau DNA-ului, sau ministerelor, sau Poliţiei) să infirme cele scrise în presa locală. Şi asta este obligatoriu din câteva motive: în primul rând, vor închide gura presei răuvoitoare, care astfel nu va mai putea arăta cu degetul în curtea PNL Dolj aducând acuzaţii de corupţie. În al doilea rând, vor transmite un mesaj atît către marea masă a membrilor, cât şi aleşilor locali ai partidului, încurajându-i că liderii lor politici nu sunt corupţi, nu fac afaceri oneroase şi nu îşi folosesc poziţia publică pentru a face avere sau pentru a căpăta foloase necuvenite, ci dimpotrivă, pentru a promova valorile liberalismul şi pentru a face politică în conformitate cu programul şi cu statutul care ne uneşte pe toţi. Nu în ultimul rând, îşi vor face datoria de conducători care veghează la imaginea publică a partidului şi a membrilor.

Sunt convins că în acest fel denigratorii vor fi siliţi să tacă, iar cei care doresc să-şi apere liderii nu vor fi puşi în situaţiile penibile cu care s-au confruntat colegii de partid ai doamnei Monica Iacob-Ritzi, atunci când încercau să convingă membrii comisiei şi opinia publică despre curăţenia morală şi politică a ministresei democrate.

Desigur, este posibilă şi cealălaltă variantă, cea în care cei trei corifei ai liberalismului doljean vor continua să tacă. Nu mă îndoiesc că în acest caz, articolele – poate nu chiar atât de denigratoare, ci corecte din punct de vedere deontologic şi profesional – vor continua să apară, descriind realităţi greu de acceptat pentru cei care înţeleg să facă politică în mod onest şi cinstit, pentru că acestea le sunt convingerile şi nu pentru că sunt gata să folosească partidul ca un instrument de îmbogăţire.

Anunțuri