Trăirăm s-o vedem şi p’asta: micuţul Emil Boc, plin de puritate şi bune intenţii, sărind să-i apere virtutea politică dar mai ales afacerile ministresei Udrea !

O astfel de atitudine, de protecţie a unui presupus corupt, nu mă miră când vine din partea lui Boc, în definitiv l-am mai văzut distribuit în acelaşi rol şi în filmul cu Monica Iacob Ritzi. Culmea este că nu mai miră pe nimeni, nici măcar pe susţinătorii PD-ului, care admit că ceva-ceva nu este în regulă.

Ce mi se pare însă foarte grav, este că guvernul depune eforturi mari pentru a inventa teme noi, precum răsuflata afacere Tăriceanu-Sterling, şi asta doar pentru ca purtătorii de mesaj ai PD-ului să poată filozofa înţelept la emisiunile de seară: „Mda, dar coruptul lor este mai corupt decât coruptul nostru !” Hm ! Dar asta nu este altceva decât o nouă dovadă de disperare …

Altfel, nu ne rămâne decât gestul incalificabil al unui om care se pretinde şef de partid şi de guvern de a folosi atât de partidul cât şi de guvernul, în a boicota creerea unei comisii care îşi propune aflarea adevărului despre cum se cheltuiesc banii publici.

A ! Şi mai avem ceva ! Probabil încălzit de ultimele succesuri în combaterea crizei, primul ministru mai vine cu o idee strălucitoare: scăderea cu 20 la sută a salariilor miniştrilor ! În condiţiile în care partea văzută a averii miniştrilor PD-PSD este de ordinul a milioane de euro, cum putem oare califica o astfel de măsură ?

Reclame