Sala ParlamentZilele trecute am văzut o sumedenie de comentatori, analişti politici şi formatori de opinie minunându-se fără încetare de „lovitura magistrală” pe care candidatul Băsescu a marcat-o în poarta celorlalţi contracandidaţi. Este desigur vorba de propunerea de organizare a unui referndum naţional care să dea posibilitatea poporului de a se exprima cu privire la o problemă importantă, respectiv reducerea numărului de parlamentari, de la 471 câţi sunt acum la max. 300, în paralel cu o altă reducere, de astă dată a numărului de camere, de la două, la una.

În cele ce urmează, am să încerc să arăt că nu avem de a face cu o lovitură magistrală, ci doar cu noi dovezi de demagogie.

Cred că suntem cu toţii de acord că tema Parlament unicameral / bicameral este cu una foarte importantă. Cel puţin din acest motiv este regretabil că apare în campania electorală şi nu mai devreme. Eu unul, nu am nicio îndoială că subiectul ar putea fi tratat altfel decât electoral, acum, cu mai puţin de două luni înainte de alegeri. La fel de grav este şi că un subiect de asemenea anvergură nu va beneficia de o dezbatere publică, de calitate, lipsită de obişnuitele patimi politice.

Şi totuşi …

Legat de reducerea numărului de parlamentari, trebuie spus răspicat că numărul acestora este prevăzut de Legea Electorală, deci o modificare poate fi făcută foarte simplu şi anume printr-o altă lege care să modifice Legea Electorală. Subliniez, nu este necesar niciun referendum. Pur şi simplu, parlamentul poate adopta o lege care să modifice norma de reprezentare prevăzută de legea electorală, astfel încât numărul de parlamentari să scadă la valoarea care se doreşte. Pentru culoare, să consemnăm aici că în conformitate cu Legea Electorală din 1939, Adunarea Deputaţilor avea 258 de reprezentanţi, iar Senatul numai 88. Iată deci un total de 346 de parlamentari.

Revenind la zilele noastre şi acceptând că reducerea numărului de aleşi stă la voinţa Parlamentului, vom accepta desigur că avem o nouă dovadă a demagogiei preşedintelui. Pentru că, domnia sa doreşte cu adevărat micşorarea numărului de parlamentari de la 471 la 300, poate să o facă telefonând degrabă primului ministru şi spunându-i să iniţieze modificarea legii, prin ordonanţă sau utilizând majoritatea parlamentară pe care o păstoreşte. Desigur, o astfel de atitudine nu ar fi fost la fel de spectaculoasă.

În ce priveşte micşorarea numărului de camere, de la două la una, avem o problemă mai complicată. Eu cred că voinţa poporului, atât de des invocată în ultima perioadă, se referă la numărul de parlamentari şi nu la numărul de camere. Am văzut că numărul de parlamentari se poate schimba foarte simplu, printr-o lege care să modifice un articol din Legea Electorală.

În schimb, modificarea numărului de camere din Parlament se poate face doar modificând art. 61 din Constituţia României, care prevede în mod expres că Parlamentul României este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

Aşadar, pentru ca dorinţa Preşedintelui să devină realitate, este necesară revizuirea Constituţiei, adică un proces destul de laborios, care se desfăşoară după reguli clare, prevăzute de altfel în textul Legii fundamentale într-un capitol intitulat chiar aşa: „Revizuirea Constituţiei”.

Între noi fie vorba, eu cred că dl. Băsescu nu a citit nici Constituţia, nici capitolul despre revizuire. Dacă o făcea, afla de la articolul 150 că revizuirea poate fi iniţiată de Preşedinte la propunerea Guvernului.

Anunțuri