Încă de la instalarea sa la Palatul Victoria, Guvernul Boc, prin reprezentantul său cel mai de seamă, dl. Emil Boc, s-a străduit să ne demonstreze că relaţiile sale cu Constituţia sunt dintre cele mai proaste, cam ca de la fratele vitreg, gras şi urât la sora mai mică, îmbrăcată prost şi crescută cu frica-n sân că a greşit ceva grav. D’aia probabil, se răstea la ea fără motiv, iar când poporul era mai puţin atent o şi lovea cu vreo ordonanţă de urgenţă. E drept că la relaţiile frăţeşti veghea instituţia numită Curtea Constituţională. Aceştia, din când în când ridicau sceptrul şi îi spuneau frăţiorului Boc să nu mai facă, deoarece greşeşte.

Lista greşelilor este deja foarte lungă, aşa că aici o să vă amintesc doar pe prima dintre ele: imediat după instalare, vorbind ca o moară neferecată despre orice, Boc ne-a anunţat că guvernul a decis să emită o ordonanţă de urgenţă, care să interzică de aici încolo cumularea pensiei cu salariul în sistemul bugetar. Degeaba s-a spus că o astfel de viziune reprezintă o limitare a dreptului fundamental de a munci şi desigur, de a fi retribuit. Degeaba s-au întrecut în dezbateri politicienii şi analiştii prin televiziuni, explicând că pensia unui om nu este a guvernului ci a omului care a muncit pentru ea şi a depozitat bani în perioada activă, pentru a dispune de ei după vârsta de pensionare. Degeaba ! Boc a rămas inflexibil pe poziţii, ba uneori a explicat că atitudinea lui este motivată şi de statutul de profesor universitar de drept. Din fericire, instituţia de care ziceam mai sus, Curtea Constituţională adică, a exprimat o opinie contrară Bocului.

De câte ori a recidivat domnul Profesor ? Cred că nici el nu mai ştie, poate doar Baronul Munchausen să fi contabilizat ceva. Cu toate acestea, se pare că indiferent câte recidive s-au consemnat, ele nu sunt suficiente.

Mai săptămâna trecută, PD-L decide să părăsească lucrările Parlamentului deoarece opoziţia, în loc să stea şi să asculte, îndrăzneşte să depună o nouă moţiune de cenzură, alta decât cea depusă în aceiaşi sesiune, dar cu prilejul asumării răspunderii guvernului.

Şi ce motivaţie găsesc dânşii pentru această atitudine ? Nici mai mult, nici mai puţin decât un articol de Constituţie, pe care ca să nu greşim, îmi permit să îl reproduc aici.

Iată-l: Art. 113, alin. 4. Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit articolului 114.

Recapitulând, observăm că în aceiaşi sesiune, opoziţia nu poate depune o moţiune, dacă a mai depus una. Există însă o excepţie prevăzută de Constituţie şi anume, dacă precedenta moţiune se referă la situaţia în care Guvernul şi-a asumat răspunderea !  Deci, întocmai situaţia noastră, în care Guvernul şi-a asumat răspunderea pe un pachet de trei legi, opoziţia a redactat o moţiune ca răspuns, în conformitate cu art. 114, moţiunea a picat, deci guvernul a rămas în picioare.

Aşadar, pentru oricine ştie să citească, lucrurile sunt foarte clare ! Nu şi pentru Guvernul Boc şi PD-L, care au alergat degrabă cu pâra la Curtea Constituţională.

Anunțuri