10 2009 Steguri portocalii pentru BasescuÎn general, acceptăm ideea că revoluţiile sunt nişte mişcări populare, de mare anvergură, uneori bruşte, alteori îndelung pregătite, dar care conduc la o schimbare din temelii a structurilor societăţii sau chiar la o schimbare a orânduirii sociale.

Din această perspectivă, România nu a dus lipsă de revoluţii şi nu mă gândesc doar la Revoluţia de la 1848. Chiar şi în 1989, deşi mulţi susţin teza loviturii de stat eu am să insist să cred că a fost o revoluţie. Mai aproape de timpul nostru (iată că decembrie 1989 este deja departe !) avem un alt exemplu, şi anume revoluţia portocalie, cea care acum cinci ani, a dus la îndepărtarea regimului PSD şi la eşecul candidaturii lui Adrian Năstase pentru Preşedinţia României.

Ce a rămas din revoluţia portocalie de atunci ? Cât din corupţia agresivă a fost stârpită ? Unde este dreptatea invocată pe afişele portocalii ? Sunt întrebări la care probabil că nimeni nu mai poate răspunde – nici cei care au cerut voturile, nici cei care le-au dat, sau dacă ar fi obligaţi unii să-i asculte pe ceilalţi am avea chiar un război civil, pentru că prima categorie nu poate să-şi reproşeze nimic, pe când a doua categorie îi reproşează totul.

Mă gândesc la toate acestea într-un moment de răgaz al campaniei electorale pe care ne-o dorim cu toţii să ne conducă la o revoluţie a bunului simţ.

Vom reuşi oare ? Un lucru este cert: revoluţia portocalie nu mai este una a bunului simţ ci dimpotrivă. Spun asta pentru că, la fel ca în alte toamne, în ultimele zile ale lui octombrie, la Craiova s-au serbat pentru a treisprezecea oară „Zilele Craiovei”. Evident, evenimentul a beneficiat şi de prezenţa actualului viitor preşedinte, candidatul fostei revoluţii portocalii.  Toate bune, dar de ce oare a fost necesară arborarea steagurilor portocalii pe toate bulevardele oraşului ? Cred că pot fi oferite multe explicaţii, dar niciuna de bun simţ.

Anunțuri