Mâine-poimâine, bugetul va ajunge în dezbaterea plenului Parlamentului. Nu cred că se vor întâmpla minuni care să transforme bugetul naţional dintr-un instrument de îmbogăţire pentru aleşii PDL de pe toate palierele, într-un buget care să gestioneze criza măcar în ceasul al cinşpelea, că al doişpelea s-a isprăvit prin 2008-2009.

Mie mi se pare că România a ajuns ca un bolnav la capul căruia doctorii se distrază şi spun bancuri. Nu pentru că nu ştiu care este tratamentul, ştiau încă de anul trecut, dar obiectivul lor nu este însănătoşirea pacientului ci aburirea rudelor care stau de vreun an de zile pe culoar şi aşteaptă veşti bune.

Când un medic greşeşte din neştiinţă, din neglijenţă sau chiar din rea voinţă un tratament, rudele pacientului sau uneori pacientul însuşi, dacă supravieţuieşte, acuză medicul respectiv de malpraxis.

Aşa cum stau lucrurile acum, guvernul Partidului Democrat ar trebui să fie acuzat de malpraxis.

Gândiţi-vă că bolnavul, adică România, a fost adus în stare gravă la spital, adică la Guvern. Starea gravă era atestată atât de analize (a se citi statistici) cât şi de consideraţiile publice făcute de echipa de medici – adică declaraţiile guvernanţilor.

Cu multă trudă s-a identificat boala: au guvernat liberalii domnule şi d’asta situaţia e gravă, apoi s-a pus diagnosticul: e criză ! după care s-a elaborat şi un tratament: programul de guvernare. În cele din urmă, în loc să administreze tratamentul aşa cum era el, bun sau rău, echipa de medici s-a încăierat la capul patului. Bolnavul răsufla greu, analizele erau din ce în ce mai grave, iar rudele deja făceau gălăgie prin spital şi ameninţau, între un program de manele şi telenovela de la patru, vizionate la televizorul din capul culoarului.

Cu toate acestea, guvernanţii au decis să nu intervină nici acum. În definitiv venea campania electorală pentru alegerea preşedintelui, iar eventuale măsuri anticriză ar fi fost în stare să-l defavorizeze pe acesta în competiţie. Aşa că în loc să-i facă injecţie, i-au furat medicamentele şi le-au vândut, apoi s-au lăudat tuturor că au adus venituri suplimentare.

Acum bolnavul trage să moară. Guvernanţii nu mai au nici campanie electorală, nici altă grijă care să le încreţească frunţile. Au rămas în schimb cu detaşarea dobândită în timp că nimic rău nu li se poate întâmpla, nici dacă ceva rău i se întâmplă bolnavului pe care îl au în administrare. În definitiv, cine să îi tragă la răspundere ? Guvernul este cu ei, Preşedintele aşijderea. Poporul ? Noooo, spectacolul electoral din campanie s-a încheiat, acum revenim la valorile importante: Guţă, ţâţe, brânză … Opoziţia? Nici gând, deocamdată este ocupată cu întocmirea unei strategii pentru a fi cooptată în echipa de medici.

Altfel spus, deşi guvernul ar trebui să fie acuzat de malpraxis, mi-e teamă cu va avea cine să o facă.

Anunțuri