În ştirile ultimelor zile, subiectul drumurilor blocate de zăpezi a fost de departe cel mai frecvent. De altfel, ajunge să te uiţi pe fereastră ca să-ţi dai seama de ce.

Dacă nu vrei să stai la fereastră şi ai chef de o aventură, poţi să pleci la îndatoririle zilnice, fie că eşti elev, bugetar sau privatizat, fie că mergi pe jos, cu transportul în comun sau cu automobilul din dotare.

În schimb, dacă în loc de aventuri în palton şi cu fular la gât vrei să încerci senzaţiile exploratorilor arctici, pleacă din oraş !

Unde ? Oriunde: la Calafat, la Bucureşti sau chiar la Sălcuţa.

O să constaţi astfel, că deşi la câţiva kilometri de centrul oraşului, eşti la fel de departe de civilizaţie precum Fritjof Nansen pe când traversa pe schiuri Groenlanda.

Simultan cu eforturile tale, autorităţile sunt gata să te ajute: emit într-una comunicate de presă, dirijează plugurile la ieşirea din autobază iar în cazuri mai delicate se răstesc belicos la diferiţi directori pe care îi dau afară luni şi îi angajează joi.

Şi totuşi, ce-i de făcut ? Ceauşescu rezolvase problema ninsorilor abundente într-o manieră magistrală, după cum ar spune susţinătorii lui de ieri şi de astăzi: pur şi simplu, întrerupea circulaţia, de la prima ninsoare până la înfloritul pomilor.

Aşa că nu văd de ce guvernul Boc şi ministrul Berceanu nu o pun în aplicare. Aşa cum stau lucrurile acum, ar fi singura măsură posibilă. În plus, am avea şi o serie de avantaje: ecologice, pentru nu s-ar mai consuma carburant, administrative, pentru că nenumăraţi şoferi ar împlini visul premierului şi ar intra în concedii fără plată ba chiar şi politice, pentru că susţinătorii guvernului ar avea un nou motiv să aplaude.

P.S. Am fost ieri cu ceva treburi la Bucureşti. Drumul în condiţii de iarnă a durat vreo trei ore la ducere şi vreo şase la întoarcere. În 9(nouă) ore am văzut doar un plug care mergea în viteză şi oricum nu curăţa drumul.

Reclame