Acum 25 de ani, Ceauşescu şi propaganda pecereului ne împuia capul cu realizările socialismului din toate domeniile: producţia de grâu stabilea record peste record, dar pâinea era pe cartelă. Efectivele de animale creşteau neîncetat, dar la alimentară abia găseai conserve de peşte. Construcţia de locuinţe depăşise toate aşteptările, dar la bloc nu era apă caldă, iar apa rece era la program. Până şi autostrăzile erau în expansiune, deoarece se începuse cu ani în urmă construcţia pe traseul Bucureşti Constanţa, iar regimul nu rata nicio ocazie să se mândrească cu asta.

Păstrând proporţiile, cam acelaşi lucru se întâmplă şi acum. Propaganda pedeului ne povesteşte pe toate căile despre succesul guvernării. Guvernanţii înseşi degajează un optimism robust cu fiecare ocazie. Cică deja s-a terminat criza economică, dar noi încă nu ne dăm seama. Cică nu sunt probleme cu plata salariilor, dar profesorii nu-şi mai primesc salariile întregi. Mai lipseşte să anunţe mărirea pensiilor, concomitent cu îngheţarea lor.

Primul optimist al ţării este bineînţeles chiar primul ministru, dar nici blonda de la Guvern nu se lasă mai prejos, doamna ministru Udrea susţinând că de azi încolo s-a terminat cu toate problemele, îndeosebi în turismul românesc. Zice dânsa că de anul acesta România va reveni la creştere economică, deci turismul se va dezvolta prin creşterea investiţiilor, în timp ce turiştii străini în România nu vor mai avea loc unii de alţii. Păi cam aşa zicea şi Ceauşescu, pe la nu-ştiu-ce plenară lărgită: până acum ne-a fost greu, dar de mâine încolo ne va fi mai uşor, pentru că intrăm într-o nouă etapă.

Eu zic că între optimismul unora şi pesimismul altora trebuie să facem loc realităţii. Iar realitatea este alta decât cea propovăduită de madam ministru. Am fost de curând la munte, mergând de la Craiova către Braşov prin Piteşti şi Câmpulung. Ei bine, drumul între Piteşti şi Câmpulung este o experienţă incredibilă. Cine trece pe acolo va deveni cu siguranţă din optimist, pesimist, căci va avea de parcurs câţiva km de drum cu atât de multe gropi, de parcă ar fi făcute cu pickhamerul. Multe dintre ele sunt adânci de o jumătate de metru. Dar indiferent de adâncimea lor, sunt atât de multe încât sunt de neocolit iar maşinile, oricât de robustă ar fi, trosnesc din toate încheieturile, pe acest drum european, cale de acces către una dintre cele mai importante destinaţii turistice din ţară.

Eu unul, deşi sunt turist de ocazie, m-am jurat că nu voi mai merge la Braşov, şi nu mă îndoiesc că şi alţii fie ei turişti români sau turişti străini, gândesc la fel.

Anunțuri