Am avut ieri privilegiul de a fi alături pentru câteva ore de Alteţa Sa Regală, Principele Radu.

Domnia sa a făcut o scurtă vizită în Craiova, pentru a susţine o prelegere despre Leadership în Sala Albastră a Universităţii din Craiova.

Sunt atât de multe de spus despre acest adevărat eveniment, încât nu ştiu de unde se poate începe … De la sala atât de plină încât zeci de studenţi nu au mai reuşit să intre ? De calitatea discuţiilor care au urmat prelegerii ? De la temele atât de actuale abordate de Alteţa Sa într-un discurs ascultat cu atenţie de toţi cei prezenţi ?

Am să spun doar că ţinuta intelectuală a celor 3 ore petrecute în Sala Albastră a Universităţii a fost dintre cele mai elevate, atât prin temele abordate de Principe cât şi prin dialogul iniţiat de studenţii craioveni care nu s-au sfiit să pună întrebări, să intre în dezbatere, să ceară explicaţii.

Nu am nicio îndoială, evenimentul va rezona mult timp pentru toti cei care au fost prezenţi, fie studenţi sau profesori.

În ce mă priveşte, ascultând discuţiile, m-a încercat încă o dată sentimentul optimist că România nu este totuşi pierdută, chiar dacă o minoritate agresivă şi preocupată strict de interese proprii continuă să ia decizii de care majoritatea nu are nevoie.

Ca întodeauna, cei mai importanţi soldaţi ai progresului unei ţări rămân tinerii şi nu am nicio îndoială că dintre ei se va recruta leadershipul de mâine. Ce am văzut şi ascultat marţea trecută mi-a întărit această convingere. În definitiv, românii sunt prezenţi pretutindeni în lume în mari companii, în institute de cercetare, în universităţi de prim rang, în elitele artei europene sau mondiale, chiar dacă despre ţara noastră se vorbeşte încă peiorativ, pentru exportul de infracţionalitate. Și poate că în acest fel o să reuşim să fim compatrioţii lui Brâncuşi şi Cioran, ai lui George Palade şi Mariana Nicolesco şi nu ai lui Nicolae Guţă şi Adrian Copilu Minune.

Anunțuri