Forcepsul democraţiei a mai adus în lumea politică un nou născut. Este adevărat, părinţii săi nu sunt tocmai mândri de creaţia lor, mai ales că din punct de vedere doctrinar pare să fie ceva între asexuat şi bisexual.

Foştii pesedişti par să se simtă cel mai bine sub noul steag: au rechiziţionat degrabă toate funcţiile de conducere, lăsând fără replică ceilalţi independenţi, au început să emită poziţionări în raport cu problemele publice, într-un cuvânt, au planuri de viitor. Foştii liberali mârâie puţin, cică ar fi discuţii despre … hm … cota unică. De parcă ăsta ar fi un subiect care să intereseze pe cineva !

Dar cârtelile par să nu conteze prea tare şi este foarte bine aşa, pentru că în felul acesta nu se lasă loc interpretărilor: comandantul se ştie, direcţia e cunoscută, deci noul partid poate să-şi înceapă lupta. Are parlamentari, are miniştri, are primar la sector şi nu mă îndoiesc că va avea şi prin ţară, la oraşe şi sate.

Şi totuşi, de ce a mai fost necesar un nou partid ?

Răspunsul nu trebuie căutat în zona doctrinelor sau ideologiilor. Ajunge să te uiţi cu atenţie la panoplia de lideri ca să constaţi că acolo nu par să fie oameni dispuşi să se înţepenească în consideraţii doctrinare. Chiar viitorul preşedinte Sârbu spunea mai deunăzi că va insera în programul principiul conform căruia se va putea renunţa la obiective politice dacă interesul naţional o va cere …

Dimpotrivă, pentru o posibilă explicaţie, cred că este mai bine să privim în zona aritmeticii parlamentare, acolo unde susţinerea guvernului se face pe voturile parlamentarilor. Observăm că în acest fel, odată cu înfinţarea sa, UNPPR va determina în Parlament o majoritate mai consistentă decât cea existentă acum, iar acest fapt se va traduce şi în consolidarea guvernului.

Aşadar, miza nu este un nou partid de stânga, ci un nou partid pro-guvernamental.

Mai departe, nu am niciun fel de dubiu legat de evoluţia noului partid. Va continua să susţină guvernarea, fapt ce îl va ajuta să-şi consolideze structurile în teritoriu. La prima remaniere va da un nou ministru guvernului, domnul Sârbu urmând să-i ia locul domnului Şeitan. Guvernarea în comun cu PDL va şterge în scurt timp orice diferenţe cauzate de doctrine sau orgolii locale. Noul UNPPR se va înfrăţi din ce în ce mai tare cu PDL, încât, probabil înainte de Alegerile Locale din 2012, se va constata o identitate desăvîrşită între cele două partide iar cei doi lideri vor anunţa ţării şi lumii întregi o nouă fuziune. În interesul poporului, desigur.