De un an şi jumătate de când dl. Boc & Comp. se găsesc în capul ţării, asistăm cu toţii la o bulversare din ce în ce mai accentuată a societăţii româneşti. Spun asta, pentru că nu am mai văzut niciodată atât de multă incoerenţă în treburile publice, după cum nu am mai văzut niciodată o atât de evidentă lipsă de interes a guvernului faţă de problemele contribuabililor.

În perioada de după ’90 miniştrii parcă se mai străduiau, chiar dacă nu reuşeau întodeauna. Cred că pe atunci nu erau preocupaţi doar de interesul de partid ci şi de interesul naţional.

În schimb acum, nici măcar nu se mai străduiesc. În această perioadă, guvernarea nu mai înseamnă administrarea ţării. Interesul public nu mai există. Un minister nu mai are atribuţiile prevăzute de legi şi de programul de guvernare ci a devenit doar un instrument utilizat de partid pentru numiri în funcţii publice, pentru exercitat influenţe politice, sau după caz, pentru atribuirea de contracte de lucrări.

În acest fel, guvernul nu are cum să relanseze economia. Preocupările sale de bază sunt legate de numiri în administraţie, plătirea poliţelor adversarilor politici, consolidarea influenţei partidului. În acest timp, situaţia generală îşi continuă procesul de degradare.

Nu ştim cât va dura asta, dar mie îmi este teamă că românii pot suporta orice. În definitiv, dacă România l-a suportat atâţia ani pe Ceauşescu, nu văd de ce nu l-ar suporta – mai mulţi ani, că doar acum este democraţie – şi pe Băsescu. De altfel, impresia pe care o lasă majoritatea românilor, manelişti sau rokeri, este că în cazul lui Băsescu nici măcar nu-i vorba de suportabilitate ci mai degrabă de o iubire colectivă pe care poporul i-o oferă dezinteresat Konducătorului.

Reclame