Numărul de pensionari din România nu este o cifră unică. Fiecare instituție are câte o părere despre asta și în buna tradiție românească, părerile sunt diferite. În orice caz, media se învârte pe la vreo 6 milioane de pensionari.
În ce privește valoarea pensiei, lucrurile sunt mai clare. Cam toată lumea (popor, instituții, guvern) este de acord că pensia medie este în jur de 700 de lei.
Așadar, dacă vrem să aflăm de ce plâng miniștii guvernului Boc de le sar ceasurile de la mână când vine vorba de pensiile din România, facem un calcul simplu: 6 milioane deînmulțit cu 700 de lei, face 4.200 de milioane. Deci, cam ăștia sunt banii pe care până acum, statul român, prin guvernul său, i-a plătit pensionarilor în fiecare lună.
Dacă calculăm 15 % din această suma de mai sus, aflăm și economia gândită de geniul pedelist de la Cotroceni: numai 630 milioane de lei, adică vreo 150 milioane de euro.
Acuma să mă ierte Sfântul, dar 150 milioane de euro nu este o sumă foarte mare. Distribuită pe patruzeci și două de județe + Municipiul București + Guvernul Românei, cu tot cu Videanu, Berceanu și Udrea nu cred că este mai mare decât valoarea tuturor șpăgilor.
Așa că dacă guvernanții vorbesc despre solidaritate și alte chestii de-astea, cea mai corectă atitudine ar fi să nu mai ia șpagă. Sau dacă o iau totuși, să o doneze în contul acela de solidaritate despre care vorbea șeful lor !
Fac parte din puţinii români care nu se pricep la toate. Recunosc din start că matematica nu a fost una din pasiunile mele, dar totuşi, atât cât pot, am să încerc un calcul. Toată lumea este de acord că avem 6 milioane de pensionari; dumneavoastră spuneţi că valoarea medie a pensiei este de 700 de lei (aceasta la pensiile normale). Să nu uităm că avem foarte multe pensii speciale (pentru băieţii deştepţi). Adǎugăm la toate acestea 1,5 milioane de bugetari; şi aici sunt multe controverse: majoritatea au salarii care se învârt în jurul sumei de 1500 – 2000 de lei sau salarii foarte mari, începând cu 5000 de lei şi cerul e limita, a căror cotizaţie la stat (şomaj, sănătate, pensie, impozit pe venit) este în cel mai bun caz ilară, dacă considerǎm salariul primit.
Mai punem un + şi adǎugăm toţi asistaţii sociali din România (din care foarte puţini primesc acest ajutor pe merit) a căror cifră se aproximează a fi 7 milioane. Avem comunităţi întregi care primesc acest ajutor social, şi persoane care primesc cel puţin un ajutor social (din câte am citit, recordul este deţinut de o persoană din judeţul Timiş care primeşte lunar şapte ajutoare sociale). Acest ajutor social începe de la 100 de lei şi se opreşte pe la 600 de lei şi ceva.
Acum că am terminat cu adunările, vă las pe dumneavoastră să faceţi calculele. Eu voi puncta scăderea. În sectorul privat din România muncesc aproximativ 3 milioane de oameni, marea majoritate au trecut în acte salariul minim pe economie (chiar dacă în mână unii primesc mai mult). La un salariu minim de 600 de lei acordat de patron angajatului, statul primeşte de la patron cam tot atât.
Întrebarea e simplă: cum poate statul susţine 14,5 milioane de oameni cu doar 3 milioane de muncitori, la care mai adǎugăm cea mai gravă criză economică din ultimul secol? Răspunsul este la fel de simplu: NU POATE. De vină nu este doar guvernul Boc sau Traian Băsescu, ci toţi cei care s-au perindat pe la conducerea ţării de la Ion Iliescu, Petre Roman, Teodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, ȋncoace. Cu toţii au contribuit, unii mai mult, alţii mai puţin, la starea actuală a României.
Cu gândul la vremuri mai bune pun punct aici.