Astăzi s-a consumat una dintre cele energice manifestări de stradă de după 1990.

Mitingul organizat de sindicatele din România a reușit să adune 40 – 50.000 de protestatari, mai mult decât orice alt miting din România de după 1990.

Motivul este știut de toată lumea și este legat de scăderea veniturilor pensionarilor și salariaților bugetari, ca urmare a incapacității guvernului în elaborarea unui program de măsuri anticriză.

Dar, la incapacitatea guvernului de a veni cu soluții se mai adaugă încă una: incapacitatea conducătorilor de a dialoga cu condușii. Iar această meteahnă nu e de ieri de azi.

Așa că, hai să ne aducem aminte:

Înainte de 1989, cu toate că era comandantul suprem al Armatei, cu toate că avea Securitatea la degetul mic, cu toate că dispunea de Miliție după bunul plac, Ceaușescu nu a reușit să prevină deznodământul din decembrie 1989. Unii zic că atunci nu a fost o revoluție, ci o lovitură de stat. Indiferent ce a fost, este clar că mulțimea a ajuns în stradă deoarece clasa politică a acelor vremuri a refuzat în mod sistematic dialogul, fluturând în fața oamenilor un interes național greu de înțeles și promisiuni de mai bine pe care nu le credea nimeni.

Nici Ion Iliescu nu putea face excepție. Ani de zile, a manifestat același caracter obtuz și aceiași lipsă de disponibilitate în a purta un dialog cu cei care gândeau diferit. De la adunările timide ale începutului de an 1990, trecând apoi prin manifestația maraton din Piața Universității și până la marile mitinguri organizate de sindicate către sfârșitul celui de al treilea său mandat, Iliescu a privit mereu ranchiunos, mereu încruntat către cei care își revendicau în stradă drepturile.

Dar iată că după Ceaușescu și Iliescu, a venit și rândul lui Băsescu. Sigur, cel din urmă este diferit de predecesorii săi, pare să fie mai uman, râde prin conferințele de presă, dansează pe maidan, face mișto. Prin comparație cu predecesorii săi, parcă este profesorul de sport în locul celui de matematică. În schimb, intoleranța și lipsa de disponibilitate la dialog rămân aceleași, ba date fiind timpurile, parcă sunt chiar mai rele decât cele ale predecesorilor săi. Dar să nu ne mirăm, în definitiv, cu toții se trag din aceiași mamă ideologică și sunt produsul aceleiași școli, chiar dacă fac parte din generații diferite.

Reclame