Astăzi a avut loc Conferința Județeană a PNL Dolj. Pentru cine nu știe ce-i asta, am să precizez că este vorba de o adunare a membrilor PNL din toate localitățile județului. Conform Statutului, această adunare decide prin vot cine va fi președintele organizației și care vor fi persoanele ce vor asigura conducerea filialei în următoarea etapă.

Așadar, fiind vorba de o competiție deschisă și de o democrație internă asumată de toți membrii partidului prin înseși apartenența la partid, am decis să candidez, atât pentru funcția de președinte al filialei, cât și pentru cea de membru al viitoarei structuri de conducere.

Astăzi de dimineață însă, am constatat cu stupoare că … nu pot candida ! Mai precis, câțiva dintre colegii mei, apelând la o presupusă neplată a cotizației pe care – în mod firesc – fiecare membru o datorează partidului, au luat decizia de a îmi invalida candidatura, fără îndoială, animați de dorința expresă de a proteja pe orice căi și prin orice mijloace candidatura celuilalt competitor, respectiv dl. Mihai Voicu.

Trebuie spus aici că tema ”cotizației neplătite de Buzatu” nu este nouă pentru gașca celor care gestionează activitățile PNL Dolj în ultimii patru-cinci ani.

Prima dată, au folosit-o în 2005, când nu mi-au permis nici măcar accesul la Adunarea Generală a Organizației Municipale, deși încă dețineam calitatea de deputat al partidului. A doua oară, subiectul a revenit prin 2008, după alegerile parlamentare, când m-ar fi exclus chipurile, pentru aceiași vină, de a nu fi plătit cotizația … A treia oară a fost astăzi ! Probabil că pentru a dovedi tuturor celor interesați că la PNL Dolj ulciorul merge de mai multe ori la apă, gașca lui Voicu a invocat încă o dată acelaiași vină, ba mai mult, a decis și eliminarea mea din competiție ! De prisos să mai adaug aici că de fiecare dată (deci și acum) mi-am plătit cotizația, ba mai mult decât atât, am fost unul dintre cei care a contribuit cu larghețe la cheltuielile pe care le-a făcut partidul în confruntările electorale.

Lăsând toate acestea la o parte, decizia care se impune este de a respecta regula democrației interne, așa chinuită cum este ea acum. În definitiv, o majoritate (ce-i drept nu foarte numeroasă) a decis că nu pot candida, așa că retragerea este o atitudine necesară, chiar dacă acea majoritatea cu pricina este alcătuită chiar din competitorii mei.

Totuși, nu pot să nu constat că în PNL Dolj avem de a face cu un foarte serios deficit de democrație internă. Într-o lume liberă, o candidatură este expresia unei libertăți de expresie, iar candidatul – indiferent de rezultat – este dovada vie că sistemul funcționează. Mai mult, existența unor opozanți este o garanție a respectului reciproc dintre membrii aceleiași structuri, fie că vorbim de un partid sau de o scenă politică locală sau națională. Din păcate însă, nu așa stau lucrurile în cazul nostru iar decizia luată pe sub mână e o dovadă în acest sens.

Mă gândesc că dacă înainte de 1989, Nicolae Ceaușescu își dorea să ramână și pe mai departe șeful Partidului Comunist nu avea niciun fel de problemă în a se reconfirma. Ar fi apelat probabil la o ședință lărgită a Biroului Politic al Comitetului Central și ar fi asistat solemn la viermuiala tuturor pupincuriștilor care s-ar fi întrecut în laude și în susțineri. Precum atunci, așa și acum: Voicu al nostru, fiindu-i frică de o confruntare democratică, a ales o formulă de salon, în care prin propria sa decizie și-a descalificat competitorul, pentru a avea siguranța victoriei. Știți cum e: când candidezi singur, nu poți să ieși al doilea …

Pe de altă parte, PNL va începe mai devreme sau mai târziu o nouă bătălie electorală. Fie că vorbim despre posibilitatea unor alegeri anticipate, fie că avem în vedere alegerile locale sau chiar eventualitatea unui nou referendum, liberalii vor trebui să se bată. În dispută nu vor mai fi funcții prin partid, ci funcții în administrația locală, în parlament, în primării, etc. De această dată competitorii vor juca serios, la maximă capacitate, iar adversarii nu vor mai putea fi învinși prin decizii la masa verde. Dimpotrivă, victoriile se vor obține în teren și doar prin luptă, dusă cu tenacitate, cu aplomb, și mai ales cu … curaj. Ori tocmai curajul competiției este însușirea pe care nu am văzut-o astăzi. Așa că mă întreb: cum vor putea învingătorii de azi să se bată cu balaurul ? Răspunsul se cam impune: ca de obicei, nu se vor bate.

Anunțuri