Am fost ieri într-o incursiune mai jos de Craiova. Am trecut astfel printr-un sat care se numește Teasc și care se găsește la mai puțin de 20 de km de oraș. Locuitorii satului sunt binecunoscuți ca fiind unii dintre cei mai mari producători de legume și zarzavaturi din zonă, așa că în primul loc în care am văzut organizată oferta de sezon am tras pe dreapta și – împreună cu prietenii mei – am purces la achiziții: roșii, vinete, dovlecei, varză, ardei capia și ardei iuți, ba chiar și ouă !

De prisos să vă mai spun că astăzi, la masa de duminică, roșiile aveau gustul acela, aproape uitat, de legumă adevărată și nu de făcătură de la supermarket iar ardeiul copt cu usturoi pisat s-a dovedit a fi piesa de rezistență a meniului care a eclipsat până și friptura de pui făcută la cuptor și ne-a făcut pe toți cei aflați în jurul mesei să ne lingem pe degete.

După succesul de azi, toată familia așteaptă cu nerăbdare primul mic dejun care se va baza pe ouăle proaspete și dovleceii umpluți de luni de la prânz. Mai mult: am primit misiunea ca de aici înainte să organizez aprovizionarea familiei doar cu astfel de produse. În plus, să diversific mărfurile: să aduc și brânză, și carne și cam tot ce mai pot găsi în producție la țară. Ceea ce voi și face, evident cu mare bucurie.

Totuși, rămâne o nedumerire: de ce această marfă de excepție nu poate fi cumpărată decât de pe marginea drumului ? Vorbim despre revirmentul agriculturii românești de mai bine de 20 de ani, iar subiectul – foarte interesant, de altfel – preocupă pe toată lumea. Între timp, o nouă generație de țărani care nu are timp de dezbateri pentru că trebuie să trăiască, își vinde recolta la fel ca pe vremea lui Ceaușescu: pe marginea drumului.

Anunțuri