Despre Mihai Voicu și gașca lui din Craiova se scrie prin presa locală de câțiva ani de zile. Cum este și firesc, se scrie atât de bine cât și de rău, pentru că unii se înghesuie să le sufle-n fund, cu speranța mărturisită că mai devreme sau mai târziu vor apuca vreo sponsorizare, vreun contract, sau chiar vreo funcție, iar alții se limitează în a le descrie făcăturile și mizeriile pe care preopinenții le denumesc pompos afaceri, chiar dacă de fapt e vorba doar de o fojgăială de tip „ia-ți-o ție, dă-mi-o mie” și din care niciodată nu lipsesc banii statului.

Eu îmi aduc aminte că aproape toți membrii echipei au început să completeze rubricile declarațiilor de avere abia după ce au dobândit și o calitate publică, căci până atunci chiar și a face un apel de pe telefonul mobil li se părea a fi o acțiune costisitoare, așa că dădeau „bip” așteptând plini de încredere să fie sunați înapoi. Mai apoi, surprinzător și firesc în egală măsură, odată cu trecerea timpului dar și cu evoluția politică, respectivii au evoluat și în relația cu presa, devenind după cum spuneam mai devreme „subiecte”, care de care mai intersante. Și când zic asta, las la o parte pe acelea care tratau găinării precum șpăgile luate de „X” sau contractele cu statul obținute sub presiune de „Y”, ca să nu mai vorbesc despre furnizorii spitalului, hotărâți la ședință chiar de „Z”. Exemplele sunt prea numeroase și reprezintă altceva decât niște încercări timide prin care învățăceii se silesc să-și încânte profesorul. Sau doar niște minciuni menite să-i denigreze pe ei, pe cei care nici nu dormeau bine noaptea gândindu-se la țărișoara lor, după cum apreciau chiar învățăceii …

În schimb nu stau liniștit când văd cum descriu ziarele activitatea celui instalat în fruntea liberalilor doljeni, pentru că mâna de articole apărute mai ieri-alaltăieri sunt extrem de corozive la adresa acestuia. Nu că m-ar deranja, în definitiv personajul chiar îmi este antipatic și nu am făcut un secret din asta. În plus, temele nici nu sunt noi ! De exemplu știrea cu Mihai Voicu care beneficiază fără să merite de o locuință ANL este veche de câțiva ani, timp în care omul nu s-a sinchisit în niciun fel. Cine nu și-o mai aduce aminte (este din 2007) o poate citi în fostul Cotidianul aici sau în Gândul aici. Noua găinărie (sau afacere, sau mânăreală sau ce o fi ea) este relatată într-un ziar local de ieri aici. Tot acolo mai sunt și altele, care ridică părul în cap oricărui om cinstit.

Totuși, problema este că atacul adresat personajului lovește mai tare în PNL și în credibilitatea sa mai tare decât în personajul Mihai Voicu. Nu mă îndoiesc că se vor găsi destui care să susțină că presa este mincinoasă iar bietul om este curat ca lacrima. Băsescu de exemplu, excelează în această atitudine, chiar dacă tot mai puțină lume îl crede.

Pe de altă parte, subiectele circulă liber pe net, iar oamenii le citesc și își formează păreri. Sigur, toate acestea pot fi minciuni, adevăruri sau chiar o amestecătură. Dar dacă sunt minciuni, protagonistul are datoria să le demonteze și să explice public de ce se întâmplă asta. Mai mult, o acțiune în instanță poate fi la fel de necesară, pe modelul lui Tăriceanu, care nu a ezitat să îl dea în judecată pe Boc atunci când acesta din urmă o luase razna și îi aducea tot felul de acuzații nefondate în afacerea Sterling. Altfel, am dreptul să mă gândesc că poate articolele cu pricina nu sunt minciuni iar Mihai Voicu al nostru, în care atât de multă lume își pune atât de multă nădejde nu este altceva decât un personaj ale cărui interese dubioase s-au intersectat cu alte interese dubioase, ale vreunui mogul de presă local care dă avertismente întâi în ziar …

Și atunci mi-e teamă că așteptările a milioane de oameni pot fi compromise de lăcomie și indiferență.

Anunțuri