Pe la începutul primului mileniu, un poet al Romei se plângea unui contemporan de degradarea tot mai accentuată a poporului care, spunea el, a ajuns să se mulțumească doar cu pâine și circ fără să mai aibă vreun interes pentru treburile statului. Altfel spus, spre nemulțumirea intelectualilor de atunci, împărații dădeau poporului de mâncare cît să nu moară, apoi ca să nu fie vreo supărare pe starea de foame, le organizau niște petreceri frumoase din care probabil că nu ar fi lipsit manelele, dacă ar fi fost inventate.

Această atitudine a conducătorilor față de conduși s-a dovedit a fi eficientă, pentru că iată, după mii de ani este în continuare folosită cu mult succes. După cum se vede, puterea organizează cât de des poate câte un spectacol, iar poporul aplaudă frenetic, din ce în ce mai mulțumit și desigur, tot mai înfometat.

Ultimul spectacol organizat chiar astăzi m-a făcut să mă gândesc la limitele pe care le poate atinge cinismul regizorilor. Imaginile din buletinele de știri ale televiziunilor, cu asistenta de la Maternitatea Giulești, târâtă de doi mascați pe scările tribunalului și azvârlită la propriu în duba poliției, aduceau mai degrabă cu arestarea vreunui terorist periculos de către un comando experimentat. Dar nu, nu era vorba de vreun fundamentalist islamist surprins de agenții serviciilor în timp ce aprindea fitilul la vreo bombă în subsolul Parlamentului, ci doar de o femeie cu cătușe la mâini, în mod evident, incapabilă să opună vreo rezistență.

Aș vrea să fiu bine înțeles: incendiul de la maternitate a fost o nenorocire. Vinovații trebuie să plătească, indiferent pe ce palier se găsesc aceștia, fie că este vorba de personal medical care nu mișcă decât după ce este binecuvântat cu o sumă, cât de mică, fie că este vorba de personaje sus puse care de ani de zile girează imbecili și incompetenți în sistem pe criteriul apartenenței la partid.

Dar cele văzute astăzi mă fac să cred că suntem încă departe de ce ne trebuie. Nu de alta, dar după cum se arată, circul crește, pâinea scade, iar poporul în tribune aplaudă din ce în ce mai tare, strigând mulțumit: „ … uraaaa … bine i-a făcut … ”

Reclame