Ieri l-am auzit pe președintele țării explicând cu nonșalanță diplomaților români aduși la Cotroceni, că banii din împrumuturile contractate nu s-au folosit pentru investiții ci doar pentru a plăti pensii și salarii. Tocmai începusem să mă enervez, când omul a continuat spunând că această situație va continua și la anul, doar că sumele împrumutate vor fi probabil mai mari … Ce să te mai enervezi, dacă însuși președintele zice că anul ăsta o ducem rău, iar de la anul luăm măsuri să o ducem și mai rău. Dacă nu se găsește nimeni dintre cei prezenți să sară-n sus, ce să fac eu ?

Pe fondul discursului lui Băse, mă gândeam că o astfel de atitudine este profund anti-economică și că o țară care se împrumută pentru a finanța cheltuielile este condamnată și mai devreme sau mai târziu ceva se va rupe. Aveam în minte exemplul unei firme în care nimeni nu mai produce nimic, în schimb se împrumută cu bani de la bancă pentru a plăti salariile celor care stau și ratele pentru mașina de lux a directorului. Cât poate să mai dureze ? Un an ? Doi, după cum zicea economistul ăla * de la Harvard ?

Așa că începusem iar să mă enervez … Apoi mi-a trecut: Băsescu continua, vorbind de această dată despre politicienii iresponsabili care, citez aproximativ: „ … au cumpărat voturi cu bani de la bugetul de stat ca să-și asigure succesul în alegeri. Foarte bine, au cumpărat, acum alegerile s-au terminat și cineva trebuie să plătească …”

Las la o parte că dacă vorbim despre politicieni iresponsabili, primul exemplu care îmi vine în minte este chiar președintele. Ce nu-mi trece este că știm foarte bine că guvernul lui Boc a avut o singură grijă în primul an: realegerea Băsescului ! Iar în acest scop nu s-au sfiit să folosească banii de la buget pentru a convinge electoratul. Acum, vorba președintelui: alegerile s-au terminat, el a obținut mandatul de la popor, iar mai departe același popor trebuie să plătească …

Cred că suntem cu toții personajele unei piese din teatrul suprarealist, iar Ubu după ce iese de pe scenă se duce în culise și râde de se prăpădește de ceilalți: actori, spectatori, tot … Apoi pleacă la braț cu tanti Jioqonda, chicotind și plănuind amândoi cum să dea foc teatrului.

*) economistul ăla este Kenneth Rogoff, profesor de economie la Harvard. Mai zilele trecute spunea că România este pândită de primejdia falimentului. Evident, Băse al nostru îl contrazice …

Anunțuri