Zilele acestea avem în plină desfășurare un nou spectacol la Circul Național de Stat. Dresorii, animalele cu tot cu reptile, trapeziștii, maimuțele, ba chiar și piticul circului … toată suflarea vibrează ca o singură coardă, pentru ca reușita manifestării să fie deplină !

Ca și cum nu ar fi destul spectacolul din arenă, spectatorii contribuie la rândul lor cu multă sârguință. Înșirați pe băncile de lemn ca perlele la gâtul matroanelor, oamenii aplaudă, strigă, mănâncă semințe, agită umbrelele pe care mulți nu le vor mai folosi și se bucură sincer când vreunul dintre ei este înghițit de leu sau încolăcit de piton, știind sigur că așa ceva nu li se poate întâmpla tocmai lor.

Orchestra cântă frenetic. Deși muzica circului avea cu ceva timp în urmă o sonoritate tradițională, acum interpretează în variantă instrumentală un potpuriu de manele. Se zice că așa ar fi vrut un actor mai vechi al circului, unul Chioru’ … Pe vremuri, ăsta avea mai multe succesuri decât ceilalți, așa că plecase la Capitală, să interpreteze pentru un cerc restrâns de intelectuali. Apoi, chiar cu Chioru’ plecat, obiceiul orchestrei de a interpreta manele rămăsese. Acum nimeni nu se mai miră, iar cei vechi, dacă aduc aminte de subiect sunt repede marginalizați.

Când strigătele vreunui rănit din primul rând de spectatori devin prea stridente, dirijorul grăbește ritmul, agitând în special tobele, până când nefericitul este tras în spatele cortinei, iar urmele de sânge sunt acoperite cu nisip presărat de niște majorete dirijate de o doamnă blondă, cam tomnatecă. Evident, de dincolo de cortină se aude doar un clefăit molcom care nu sperie pe nimeni, pentru că doar umbra piticului se întrezărește uneori, dar pe acesta nimeni nu-l poate bănui de cele rele. În plus, lumea s-a mai obișnuit cu asta și nu le mai este chiar așa de frică.

Și în afara cupolei circului este bine. Prin seara cețoasă de toamnă, hoții bântuie în jurul cortului și își fac de cap, jefuind trecătorii și amenințându-i cu cuțitul pe cei care, mai vigilenți din fire, îi surprind cu mâna prin buzunare. Unii lasă portofelul de bună voie, alții pleacă bătuți. Sunt și dintre cei care dispar, pur-și-simplu. Despre aceștia se zice că hoții i-ar arunca de vii pe sub prelata cortului, sub cupola circului, iar piticul doar îi agață cu un fel de târnăcop și îi trage înăuntru. Dar nu-i adevărat …

Iată de ce, nici nu mai contează că alegerile pentru primăria de la Baia de Aramă s-au câștigat din primul tur de către același PD-L. Spectacolul de circ continuă, iar experimentul organizat mai de mult într-o localitate, este probat și îmbunătățit fără încetare, pentru a fi dus la perfecțiune. Nu de alta, dar până la alegeri nu mai este mult, iar ce am reușit ieri la țară, astăzi reușim la oraș iar mâine reușim în țară.

Anunțuri