Acum câteva zile, când tanti Nuți ne vorbea despre iminența loviturii de stat, mi-am râs în barbă mirându-mă dar și sperând că știe ceva, nu o vorbi gura fără ea …

Până la urmă, iată că avut dreptate. Polițiștii s-au organizat și au fugărit președintele țării, ales cât se poate de democratic în 2007. Motivele protestatarilor sunt legate de eterna problemă a a salariilor mici și a prețurilor mari. Mai mult ca sigur, oamenii au fost instigați în atitudinea lor de o presă ostilă președintelui. Din fericire pentru aparențele democratice, cealaltă categorie de bugetari cu atribuții în menținerea ordinei și disciplinei, adică armata, a intervenit în forță pentru a-l apăra pe alesul poporului de furia aceluiași popor. Aceasta a și declarat că „este o tentativă de lovitură de stat organizată de opoziţie şi de unele sectoare ale forţelor armate şi poliţiei.”

Așadar, Nuți a avut dreptate. Singura problemă a doamnei Nuți este că episodul cu pricina s-a petrecut pe cealaltă față a globului, într-o altă țară, numită Ecuador. Nu este o greșeală foarte gravă pentru o un demnitar care crede că Norvegia este republică, întrucât știm bine, doar cine nu muncește nu greșește.

Dar ca să avem o imagine mai complexă, ar mai trebui spus că Ecuadorul s-a mai confruntat acum 10 ani cu o situație asemănătoare celei cu care se confruntă acum România. Inflația urca nestăvilită, moneda națională s-a prăbușit, iar rata sărăciei s-a dublat. Totul într-un interval de timp foarte scurt, în care guvernanții lor nu doar că nu au reacționat în niciun fel, ci dimpotrivă, au avut ca unică preocupare jaful tării lor și al concetățenilor lor, fără rușine. În fața falimentului național armata Ecuadorului a organizat lovitura de stat care a îndepărat de la putere una dintre cele mai corupte guvernări din America Latină.

Acum, Ecuadorul are ca monedă națională dolarul american, bugetul a fost oarecum echilibrat, dar dezvoltarea țării este în continuare compromisă de corupție.

Anunțuri