Aniversarea de azi a Majestății Sale Regele Mihai I ar trebui să fie pentru toți românii un motiv de bucurie.

Nu doar pentru că Majestatea Sa este ultimul șef de stat în viață dintre cei care au încheiat Cel de al Doilea Război Mondial, ci și pentru că Regele nostru este dovada incontestabilă că România aparține dintodeauna Europei, indiferent de părerile exprimate astăzi de vocile potrivnice nouă.

Iată de ce, vă propun un exercițiu de imaginație: ce ar fi însemnat România, dacă acum 20 de ani Regele Mihai I ar fi revenit – așa cum era bine – pe tronul țării ?

În primul rând, ar fi însemnat un gest de normalitate, de revenire la făgașul firesc al existenței statului român, pentru că abolirea Monarhiei s-a făcut prin voința unei puteri străine de interesele românești. După cum știm, la 30 decembrie 1947, Regele Mihai a fost forțat de armata sovietică să abdice. Putem spune deci că evenimentul din decembrie 1947 a fost o lovitură de stat și nu un act cu consecințe constituționale, izvorât din voința poporului român. În plus, Regele României a fost încoronat și uns Rege de către Patriarhul de atunci al României, domnind astfel prin grația lui Dumnezeu.

În al doilea rând, ar fi fost un nou început. Așa cum instaurarea Monarhiei în România anilor 1866 a reprezentat debutul celei mai prolifice perioade din istoria României, întreruptă brutal de sovietici, tot așa, restaurația din 1990 ar fi însemnat revenirea României la sistemul de valori europene, probabil fără greutățile și convulsiile îndurate de întreaga societate în ultimii douăzeci de ani.

Efectele deciziilor de acum șaizeci de ani se văd și azi. România nu și-a găsit încă drumul pentru că direcția luată atunci a fost greșită. Republica de inspirație sovietică impusă românilor prin forță armată a rămas una dintre anomaliile sfârșitului de război, care nu au fost corectate. Observăm că indiferent cine a condus de atunci țara, Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu sau Băsescu, drumul nostru a fost greșit, iar majoritatea românilor cred asta, atât astăzi, cât și acum zece ani, sau douăzeci, sau cincizeci.

Așadar, pentru ca să dau chiar eu un răspuns la întrebarea formulată mai sus, am să spun că normalitatea pe care ne-am refuzat-o în 1990, este încă accesibilă și că este momentul de a o revendica pe toate căile.

Slavă Domnului, Casa Regală a României nu doar că există, dar a dovedit în nenumărate rânduri că știe cum să slujească interesul național chiar dacă nu are la îndemână pârghiile puterii.

Restaurația nu este doar posibilă astăzi, ci este singura soluție prin care România poate crea premisele de dezvoltare în perioada tulbure pe care o traversăm.