A trecut și ziua de dezbatere a moțiunii.

Privind în urmă peste această zi, sunt dezamăgit. Cu toate declarațiile de ieri care prevesteau succesul de mâine, opoziția ne-a relevat o stare de lucruri pe care o bănuiam doar, și anume că nu are capacitatea de a se organiza și de a produce alternative. Dacă privesc nu doar ultima zi ci și ultima săptămână, sentimentul de dezamăgire este și mai acut, mai ales dacă fac și o scurtă analiză politico-aritmetică care demonstrează că înfrângerea de astăzi ar fi trebuit să fie o victorie.

Deci, pentru ca România să scape de nenorocirea cu care se confruntă, era necesar ca jumătate plus unul din cei 470 de parlamentari să voteze în favoarea moțiunii. Mai precis, opoziția parlamentară, trebuia să convingă 236 de deputați și senatori să voteze cu poporul, cu moțiunea, împotriva Bocului, Udrei și Băsescului.

Din ăștia 236, cea mai mare parte erau de fapt gata convinși, întrucât semnaseră deja moțiunea.

Dar să socotim: zestrea de senatori PSD + PC (inclusiv Voicu, în arest) înseamnă 45 de suflete. Adăugând aici pe cei 21 de senatori ai PNL-ului, ajungem la 66 de senatori ! Să continuăm: PSD + PC dispune de 95 de deputați, la care mai adunăm alți 52 de deputați PNL (inclusiv Voicu, în libertate) și ajungem la un total de 147 de deputați.

Așadar, totalul general de care dispunea opoziția, înainte ca eventualitatea moțiunii să fi fost anunțată, înseamna oricum 66 de senatori + 147 de deputați, deci 213 parlamentari cu voturi clare !

Până la necesarul de 236 de voturi, aritmetica spune că mai trebuiau doar 23 de parlamentari care să fi fost convinși că este în interesul opoziției sau măcar în interesul țării, să voteze totuși moțiunea.

Ei bine, nu s-a întâmplat ! Opoziția reunită, adică trei partide care pretind că pot conduce o țară în derivă nu au reușit să aducă suficiente argumente pentru 23 de inși.

În acest context, scuzele lui Victor Ponta sunt hilare, supărarea lui Crin Antonescu este inutilă, iar tăcerea lui Dan Voiculescu imposibil de explicat. Mă întreb dacă totuși, oamenii ăștia au vreun plan. Altul decât cel de ieri, desigur …