Mă pregătesc să plec de la birou. Înainte de plecare, mă uit în jurul meu: parchetul este nemțesc, mobilierul italian, că a fost o promoție, laptopul este american fabricat în China, telefonul mobil este finlandez iar cel fix, de pe birou este japonez.

Ochelarii de pe nas sunt italienești, cu lentile nemțești. I-am șters un pic mai devreme, utilizând o batistuță chinezească și o soluție de curățat produsă în Suedia.

Ca să ajung de acasă la birou, am mers cu automobilul meu american dar fabricat în Belgia și împănat cu componente franțuzești, nemțești și italienești. Ieri i-am pus și cauciucuri de iarnă, finlandeze. Cică ar fi cele mai bune ! Pe drum m-am oprit la benzinărie și am băgat niște motorină austriacă pe care am plătit-o folosind un card de la o bancă olandeză. Cât mi-a făcut băiatul plinul, am băut o cafea italienească și un suc american.

Pentru întâlnirile de mâine mi-am notat câteva teme în agenda chinezească folosind un pix italian. Cu imprimanta japoneză, am mai tipărit niște precontracte, pe hârtie finlandeză, cu toner unguresc, apoi le-am băgat pe toate într-un dosar produs în Italia. Mâine, când mă întâlnesc cu partenerii, le voi înmâna câte o carte de vizită tipărită cu o mașinărie nemțească pe carton suedez. Tehnoredactarea s-a făcut cu un program de grafică canadian.

Acum o să mă grăbesc la o întâlnire cu câțiva prieteni. O să mâncăm niște vită din Argentina, din farfurii cehești și utilizînd tacâmuri turcești. Tot turcești vor fi și paharele din care unii vor bea vin sud-african, alții bere nemțească. Sunt și dintr-ăia care beau sucuri italienești și apă franțuzească.

În fine, înainte de culcare o să mă uit puțin la televizorul coreean, unde o să văd vreun film american. Iar dacă nu o să găsesc un film, probabil că o să asist la o dezbatere în care se va explica poporului de ce se trăiește prost în România, și de ce nu mai trece criza. Abia apoi o să sting becul olandez și o să rămân în întunericul românesc.

Dacă este adevărat că noile războaie nu se mai poartă cu arma în mână, pe câmp, ci doar în plan economic, mie îmi este clar, România se află sub ocupație.

*          *          *

Săptămâna trecută, Nicolas Sarcozy l-a primit la Paris pe președintele Chinei, Hu Jintao, cu onoruri deosebite. Toți analiștii sunt de acord că asta s-a întâmplat nu doar pentru a onora importanța crescândă a Chinei, cât mai ales pentru că Franța duce o politică de stat care vizează creșterea vânzărilor companiilor franțuzești. În schimb, Băsescu al nostru nu mișcă un deget pentru firmele românești, plătitoare de taxe și impozite către bugetul României.

Anunțuri