Deja este Întâi Decembrie, adică Ziua Națională a României. Și totuși, mă simt ca într-o zi obișnuită, niciun sentiment festiv nu mă încearcă. Dimpotrivă, privesc ziua de mâine cu o anume adversitate pricinuită de faptul că băncile, bugetarii și tot felul de alte întreprinderi nu vor lucra, încurcându-ne p’ăilalți, care n-au stare și se simt în mijlocul săptămânii, fără motiv de veselie ci dimpotrivă.

Oare ce mă face să fiu atât de departe de festivismul programat de autorități și însușit de toată liota de demnitari ?

Dacă mă gândesc puțin, voi găsi câteva motive. Încerc să le enumăr …

Știm cu toții, Întâi Decembrie a fost Ziua în care s-a făcut România Mare, la sfârșitul primului război mondial, în 1918. Adică acea țară din care făcea parte Durstorul și Caliacra, Basarabia cu Cetatea Albă și Orheiul și Hotinul, dar și Bucovina cu Cernăuți și Storojineț. Toate aceste teritorii sunt acum în afara țării. Știu că se vor găsi unii care să ofere explicații pentru asta, dar realitatea nu poate fi contestată: Balcicul este în Bulgaria, Chișinăul în Moldova – care spre rușinea noastră este o altă țară, iar Cernăuțiul în care s-a născut Eminescu se găsește tocmai în Ucraina. Și atunci, cum să mă bucur eu în prima zi a lui decembrie ? Să fie iertat, dar românii de astăzi ar trebui să aibă un sentiment de jenă pentru că nu au fost în stare să păstreze moștenirea lăsată de înaintași. După sfârșitul celui de al doilea război, subiectul a fost trecut sub tăcere, prin ordinul venit de la Moscova !

Dar să continuăm …

După 1989, momentul 1 decembrie 1918 a început să fie studiat în învățământul românesc. Cu toate acestea, există rezerve inexplicabile ale autorilor de manuale în a releva tinerilor liceeni români însemnătatea istorică a celui mai important eveniment din Istoria Patriei, respectiv creerea Statului Român. Se vorbește nepermis de puțin (sau deloc) despre rolul Regelui Ferdinand Întâiul în succesul acestui eveniment, iar aportul familiei Brătianu este aproape ignorat. Mai mult, se aduc argumente pentru lipsa informațiilor: cică ar trebui să evităm ca elevii români să devină naționaliști !

Peste toate acestea se suprapune suficiența autorităților. Este greu de crezut, dar pentru Ziua de Întâi Decembrie, primăriile din țară dezbat cu maximă încordare bugetul local încercând să stabilească meniul zilei. Proporția cuvenită între sarmăluțe și fasole, dimensiunile căzănelului în care se va fierbe țuiculița, sau furnizorul agreat pentru slăninuță, sunt tot atâtea probleme. Nimic despre vreun simpozion oferit studenților, nimic despre vreo excursie cu școala la muzeu, nimic despre ce s-a petrecut de fapt la data sărbătorită. O mie de baloane sunt mai vizibile și deci mai importante decât o sută de broșuri.

Ca și când toate cele de mai sus nu ar fi suficiente, mai adăug un motiv furnizat chiar de actualul Președinte, Traian Băsescu. Pentru asta, am să vă rog să vă aduceți aminte de comportamentul acestuia față de dl. Emil Constantinescu, la Manifestația de 1 Decembrie 2009: președintele în exercițiu a refuzat să salute fostul președinte ! Nu în particular pe la vreo onomastică și nici intersectându-se pe la vreun supeu, ci la Manifestația Oficială a Zilei Naționale ! O atitudine de cocălar scăpat pe maidan …

Anunțuri