2010 12 02 Biblioteca Bratianu

Din ce în ce mai des, îmi este dat să aud pe câte unul zicând: „și totuși, comuniștii nu au fost chiar atât de răi. Uite: au făcut blocuri pentru cetățeni, au dat câte un serviciu fiecăruia, era ordine și disciplină, puteai să te plimbi noaptea prin parc, iar de foame nu a murit nimeni …”

Evident, încerc de fiecare dată să-mi conving interlocutorul că nu are dreptate. Or fi făcut comuniștii blocuri, dar ne mai aducem aminte că nu curgea apă pe țeavă iar căldură în calorifere nu era ? Apoi, serviciul ăla … își mai aduce cineva aminte că era atât de prost plătit încât nu îți puteai propune nimic ? Iar așa zisă ordine și disciplină nu se întemeiau pe frică și teroare ?

Uneori argumentele îmi sunt acceptate, alteori nu. Ce mă intrigă este faptul că cei mai mulți promotori ai acestor idei sunt foarte tineri, în jur de 30 de ani, adică oameni care nici măcar nu au cunoscut în mod direct acea perioadă. Nu sunt răuvoitori, ci dimpotrivă ! Și totuși, dacă încingem discuția, mai mereu eșuăm în ideea fixă că după 1990 „toți au fost la putere” și tot nu au făcut nimic. Măcar „comuniștii au mai făcut ceva pentru țară” …

Iată de ce, fără răutate ci doar spre aducere aminte, tuturor acestora dar și altora care agreează ideea falsă că „comuniștii sunt buni deoarece comuniștii au mai făcut câte ceva” vreau să le dau un exemplu, despre ce au făcut comuniștii în 1948, la conacul Brătianu de la Florica !

În încăperea care poate fi văzută în imaginea de mai sus, cu mai bine de șaizeci de ani în urmă, se aflau cărțile familiei Brătianu. Alcătuiau, carevasăzică, biblioteca familiei, despre care Constantin Argetoianu spunea că este „cea mai însemnată bibliotecă particulară din România”. Acolo nu erau doar cărți (zeci de mii) ci și colecții de reviste, tablouri, fotografii, colecții filatelice și numismatice. În epocă se spunea că biblioteca Brătienilor depășea în valoare chiar biblioteca Academiei Române.

Și totuși, valoarea bibliotecii Brătianu nu a constituit o piedică pentru cei veniți în 1948 ca să consemneze în numele poporului naționalizarea proprietății de la Florica. Ba mai mult, după ce și-au făcut treaba pentru care fuseseră trimiși, au exagerat nițel cu zelul, așa cum obișnuiește omul mic care vrea să-și impresioneze șefii cu nădejdea unei avansări. Prin urmare au dat foc tuturor cărților pe care le-au găsit în bibliotecă. Se zice că focul întreținut de acele valori inestimabile a ars mai bine de două săptămâni pe platforma din fața conacului.

Oameni arzând cărți … O imagine teribilă pe care m-aș bucura să o aibă pe retină toți cei care astăzi propovăduiesc binefacerile comunismului. Și pentru că imagini de atunci nu sunt disponibile, am inserat aici imaginea bibliotecii din conacul Brătienilor, așa goală cum am văzut-o la sfârșitul lunii noiembrie, la Florica.

Într-adevăr, comuniștii au făcut câte ceva în țară: înainte de a demola biserici și-au făcut mâna arzând biblioteci.

Anunțuri