Acest articol s-a dorit inițial o replică la un comentariu făcut la una dintre postările mele, mai precis la cea intitulată ”Băsescu, un nostalgic al comunismului ?” Pentru a fi mai explicit, comentariul postat de un anume „Ionică” îi ia apărarea actualului președinte, întrebându-mă ce funcție a avut Băsescu în fostul PCR și dacă a fost într-adevăr nomenclaturist și beneficiar al privilegiilor din perioada comunistă ?

Încercând să lămuresc această chestiune, răspunsul s-a tot mărit, până la a deveni un articol de sine stătător. Prin urmare, am să-l rog pe Ionică să-l citească aici, cu speranța că va găsi explicații la întrebările sale.

*        *        *

Conform DEX-ului online, termenul „nomenclatură” este folosit pentru a desemna în fosta Uniune Sovietică și în celelalte țări care alcătuiau blocul comunist, deci și în România, cele mai importante funcții de conducere în aparatul de partid și de stat.

După cum se vede din chiar definiția termenului, nomenclaturiști nu erau doar activiștii partidului. În aceeași categorie intrau și directorii de fabrici, uzine, redactorii-șefi ai publicațiilor regionale, funcționarii diplomatici de orice rang, adică funcții din aparatul de stat.

Este drept că „nomenclatura” era împărțită în mai multe categorii, după cât de importante erau acele funcții. De exemplu, cele de rang înalt erau stabilite prin decizia Comitetului Executiv al CC al PCR. Apoi, urmau cele stabilite de Secretariatul Comitetului Central și în fine, alte funcții erau cuprinse într-o Anexă. Toate acestea, însumau nu mai puțin de 2.596 de funcții conform unei hotărâri luate de Comitetul Central al PCR, în februarie 1966. Aceste funcții erau ocupate de cca. 5.000 de persoane, toți aceștia fiind membri PCR de maximă încredere. Prin oamenii care ocupau aceste funcții, începând cu Președintele Marii Adunări Naționale și terminând cu redactorii-șefi ai publicațiilor regionale, statul comunist și-a impus supremația în România, de la instalarea abuzivă a guvernului Petru Groza în urma alegerilor falsificate din 1946, până la Revoluția din decembrie 1989.

Revenind la ale noastre, conform CV-ului oficial, în perioada regimului comunist, Traian Băsescu a îndeplinit funcția de director al Agenției Navrom din Anvers. Această funcție era una de conducere în stat, prevăzută de altfel chiar pe lista oficială a Comitetului Central al PCR, alături de directorii de întreprinderi, combinate sau șefi de agenții economice din străinătate.

De asemenea, Băsescu a mai îndeplinit și funcția de Director General al Inspectoratului pentru Navigație Civilă în Ministerul Transporturilor, o funcție asimilată celei de sub-secretar de stat. Și această poziție figura în lista nomenclaturiștilor.

Nu în ultimul rând, aș mai adăuga aici și funcția de comandant al navei „Biruința”. Dacă asimilăm o întreprindere la un vapor și funcția de director celei de comandant, avem un nou argument pentru afirmația că Băsescu făcea parte din nomenclatura comunistă de dinainte de 1989.

În concluzie, Traian Băsescu a făcut parte dintre cei care au susținut nemijlocit statul comunist înainte de 1989, și asta nu doar prin calitatea de membru al Partidului Comunist, ci prin apartenența sa la nomenclatura statului român, alături de Ion Iliescu, Emil Boc, Alexandru Bârlădeanu, Dan Marțian și alți demnitari comuniști care și-au continuat activitatea politică și după revoluția din 1989.

Să mai spunem că apartenența la nomenclatură nu era pe atunci o insultă sau o jignire, ci dimpotrivă, era un titlu important, echivalent cu un titlu nobiliar. Cei care dețineau acea calitate, nu se sfiau să o facă cunoscută.

Precizez asta, deoarece apartenența lui Traian Băsescu la nomenclatura comunistă nu trebuie privită și nici nu este o insultă adresată președintelui. Este doar o constatare și nimic mai mult.

Anunțuri