Se zice că pe front, celor căzuți li se luau cismele din picioare, dinții de aur din gură ba chiar și bruma de valori de care mai dispunea mortul: ceasul de la mână, vreun medalion, inelul sau verghieta, dacă bietul om o mai avea. Pentru cei care comentau, hoții furnizau câteva motive: cică mortului nu o să-i mai trebuiască toate alea, așa că ei nu fură nimic, ci doar iau niște lucruri rămase fără stăpân.

Riscul era mare, iar cel prins cu astfel de îndeletniciri, sfârșea de obicei în fața plutonului de execuție, după o judecată sumară, căci o astfel de hoție nu putea fi justificată și nimeni nu ajungea să susțină vinovatul.

Dar timpul a trecut și după cât se vede, a trecut în favoarea hoților. Astăzi, ceata lui Boc și Băsescu, a lui Udrea și Anastase, au ridicat încă un văl de pe mizeria lor. Acum hâdoșenia lor se vede mai clar și pute mai rău ca oricând.

Oamenii (?) ăștia ar fi trebuit să facă un pas înapoi, să plece din sală, să se ducă și să se închidă în numeroasele birouri de care dispun, să oprească telefoanele și să se gândească la oamenii care suferă, la binele pe care l-au promis și la răul pe care l-au făcut, la copiii din țară care n-au învățat încă să mintă. Ar fi trebuit să facă orice altceva decât să voteze, decât să se prefacă că sunt parlamentarii țării, decât să susțină cu nesimțire că îi preocupă țara noastră și de binele ei …

Dar nu, pentru ei nimic din toate astea nu a contat, ci dimpotrivă: speculând atitudinea parlamentarilor opoziției care părăsiseră sala, și-au văzut în continuare de treabă, asemeni hoților care pe front jefuiau morții ! Invocând ordinea de zi, Boc și ai lui au continuat procedurile moțiunii, ajungând la finalul de care aveau nevoie să fie consemnat în procesul verbal, respectiv respingerea moțiunii. Acesta era scopul lor, indiferent ce se putea întâmpla în jurul lor !

Gândiți-vă bine: nimic nu justifică atitudinea partidului puterii de astăzi, nici măcar dorința lor de a respinge moțiunea pentru a îl păstra pe pițifelnicul ăla de Boc în scaunul de prim ministru.

Iată de ce, de aici înainte, când o să mai aud pe vreunul dintre ei vorbind despre Cinste, Omenie, Adevăr, Credință, Dreptate … am să le aduc aminte întâmplarea de azi, petrecută cu două zile înainte de Crăciunul lui 2010.

Reclame