Băsescu și-a început discursul de azi cu zâmbetul pe buze. Are figura trișorului care știe că urmează să câștige, deoarece se joacă cu cărțile măsluite chiar de el …

Ciudată imagine, a trișorului încadrat de drapelele României pe treptele Palatului Cotroceni. Când mă gândesc că acum 6 ani, sloganul său electoral era „Mizez totul pe o singură carte” … Desigur, el încerca să ne facă să sperăm că mizează pe Constituție. De fapt, el miza pe așii din mânecă.

Înainte de a-și prezenta argumentele sale aberante, președintele nu a uitat să-și atace adversarii tradiționali: liberalii, pe care îi vede a fi autorii tuturor relelor din țară … Apoi i-a luat pe toți la rând: rectori, profesori, baroni, părinți, elevi, etc. ! Desigur, niciunii nu sunt suficient de buni pentru legea sa.

Nu am să dezvolt aici chestiuni tehnice pe marginea Legii Băsescu. Vreau să remarc totuși comparația făcută de președinte între normele din învățământul pentru minorități din 1918 în raport cu cele de astăzi. Vezi-Doamne, dacă atunci statul român le-a garantat maghiarilor învățământ în limba maternă, de ce același stat nu le-ar garanta și acum ?

Comparația mi se pare aberantă și instigatoare, pentru că actuala noastră Constituție nu limitează în niciun fel accesul minorităților la educație în limba maternă, ci dimpotrivă. În plus, situația de atunci a minorităților din România nu avea și nu are nicio legătură cu situația de acum a minorităților. Să ne gândim măcar la faptul că până la Unirea cea Mare din 1918, învățământul din Transilvania se făcea într-o altă țară decât România, într-o altă limbă decât Limba Română ! Atunci se terminase un război mondial în urma căruia România reușise să-și întregească teritoriul național. Acum trăim într-o țară membră a Uniunii Europene …

Ce a uitat să ne spună Președintele, este că dincolo de toate bunele și relele cuprinse în această lege, scopul ei este unul sigur: satisfacție pentru liderii UDMR, care sunt plătiți cu beneficiile politice rezultate din această lege, pentru a asigura continuitatea guvernului Boc-Băsescu.

Sper ca viața acestui guvern să fie cât mai scurtă, pentru a nu apuca să facă prea mult rău, sau măcar pentru a nu produce stricăciuni ireparabile. Până atunci, nu ne rămâne decât să sperăm.

Anunțuri