Acum vreo doi ani, stăteam de vorbă cu câțiva tineri absolvenți ai Universitatății din Craiova. Discuția noastră era prilejuită de înscrierea câtorva dintre ei în PNL. După ce i-am felicitat pentru opțiunea lor i-am întrebat despre resorturile care acționaseră în luarea deciziei lor. Mi-au răspuns cu seninătate că nu-i interesază politica, dar că pentru a evolua social și profesional, apartenența la un partid politic era necesară. Prin urmare, micul lor grup de absolvenți, cu toții prieteni între ei, au tras la sorți și s-au repartizat fără prea multe ifose în principalele partide politice: vreo trei-patru s-au la PSD, alți patru-cinci la PDL și în fine, interlocutorii mei, la PNL. Aceștia din urmă erau chiar fericiți, pentru că se considerau mai norocoși decât ceilalți. În orice caz, făcuseră cu toții un legământ înainte și anume că grupul care va reuși în unul din partide, îi va trage și pe ceilalți tot acolo …
Iată deci un mod extrem de pragmatic pentru a face politică, mi-am zis după ce m-am despărțit de tinerii politicieni în devenire. Îmi părea rău că în momentul discuției noastre nu reușisem să îi contrazic în argumentele lor, mai ales că într-o oarecare măsură, chiar aveau dreptate.
În ultima perioadă am observat cu toții cum partidele s-au transformat încetul cu încetul din structuri politice bazate pe adeziunea membrilor în asociații de interese comune. Oamenii aleg să devină membrii vreunui partid după ușurința cu care îi este angajată nevasta la vreo Direcție și nu din opțiune doctrinară. Din păcate, această atitudine tinde să înlocuiască principiile și ne apropie periculos de mult de modelul social din perioada anterioară lui 1989.
În plus, cel care totuși mai discută despre doctrine este repede izolat, ca un bolnav contagios ce mai poate îmbolnăvi și pe alții. În schimb, proliferează o nouă specie, ca o igrasie care învăluie o casă neîngrijită: membrul de partid care se evoluează politic lăudând necondiționat liderul, iubindu-l, slugărindu-l, fie că-i duce geanta, fie că-i spală mașina. Pentru că lăudă atât de mult, este remarcat și preferat altora care laudă mai puțin. În caz de egalitate la temenele, diferența se face cu bani: cine dă mai mult, stă mai în față și astfel, poate da mai multe limbi !
Mă întreb: câți oameni de această factură iau astăzi deciziile politice majore în România ? Câți derbedei a căror singură calitate este că știu să mintă și să lingușească, iar după alegeri sunt gata să fure, influențează liderii politici ? Cum de s-a ajuns aici ? Și mai ales, cum de s-a ajuns atât de repede ?
A vorbi în actuala năclăială politică din România despre doctrine, este un lux inutil. Este ca și cum am pune tablouri de valoare pe pereții grajdului.
Blogul lui Buzatu 
Facem oare cu adevarat politica in Romania? Avem oare politicieni adevarati, sau doar le intretinem unor insi incapabili sa recurga la o introspectie sincera in propriul eu, impresia ca sunt ceea ce de fapt n-au fost niciodata si nici nu vor fi vreodata! Daca este sa vorbim despre politicieni in adevaratul sens al cuvantului, atunci fie-mi ingaduit sa constat cu tristete, ca proportia acestora nu depaseste 5% din masa amorfa, pe care o numim clasa politica.
Si este normal sa fie asa. Pentru ca in genere inrolarea in randurile unei „formatiuni politice” este de cele mai multe ori dictata de interese particulare sau in unele situatii de reactii emotionale. Or, aceste motivatii nu au nimic comun cu rationalul, cu doctrina, cu programul unui partid.
Personal, cred ca ne-am aventurat prea mult pe „valurile” politicii, cand poate ar fi trebuit mai intai sa statuam foarte clar si ireversibil niste criterii ale evolutiei economice si sociale Si iertata sa-mi fie opinia, dar cati neaveniti sunt asezati in functii cheie, drept recompensa pentru capacitatea pulmonara manifestata in anumite imprejurari sau si mai condamnabil, pentru calitatile de „zmecheri”, utile in te miri ce imprejurari, unuia sau altuia dintre „leaderi”.
Cand vom intelege oare ca a fi politician adevarat, inseamna sa ai mai intai obligatii fata de societate, fata de cei pe care-i reprezinti si doar in ultima instanta, dreptul de a te bucura ca ai reusit sa impingi macar cativa centimetri societatea spre un progres real…?!
ApreciazăApreciază
Excelent articol d-le Horatiu !!! Sincer, asteptam mai de mult la un astfel de articol. Asta imi demonstreaza ca nu ati pierdut vremea in politica. In acelasi timp, mi-as dori sa pastrati constant aceasta experienta politica dobandita si sa nu v-o manifestati DOAR atunci cand va avantajeaza foarte mult.
Da, aveti dreptate, TOATE partidele politice (cel putin PSD, PNL si PDL) s-au tranformat in adevarate caste care promoveaza la rang de politica suprema promovarea pupincuristilor care fie nu au demonstrat nimic dupa terminarea vreunei scoli, fie tin cu tot mortisul sa obtina avantaje pe care nu ar fi reusit niciodata sa le obtina pe cai legale / competenta dovedita.
Nu fac acum un rezumat al acestor pupincuristi pentru ca mi-e greata. Dar, in virtutea articolului dumneavoastra, sunt un independent politic autetic d.p.d.v. al carnetului de partid, si un liberal convins d.p.d.v. al aptitudinilor mele care le manifest practic fata de societate.
In plus, tinerii sunt momitzi in partid cu promisiuni de genul: va dau locuinte si locuri de munca daca ma sustineti in fata partidului la propunerile pentru functia de consilier municipal / judetean, etc iar cand acestia realizeaza mai tarziu pacaleala a celor versati in politica, pleaca cu un gust amar (nu mai vorbesc de sentimentul ca au fost folositi intr-un mod josnic).
Pentru acesti nemernici de pupincuristi, nu conteaza cum pleaca un membru de partid deoarece „oricum vin urmatorii”. Dar cu aceasta mentalitate „misirupista” a pupincuristilor, s-a ajuns ca increderea in clasa politica sa fie la cel mai jos prag cu putinta. De aici, pana la acapararea terenului pierdut de catre partidele extremiste, nu mai este decat un simplu prag de trecut …
ApreciazăApreciază
Domnule Horatiu Buzatu,
nimeni nu e usa de biserica…Nici dumneata,nici Mario Oprea,nici doctorul Dan Mogos…Nici macar eu,un simplu cetatean …fiecare isi merita soarta.
Ma intriga faptul ca d.ta vorbesti de subiecte pe care mai bine le-ai ocolii…sa ne vedem de treaba,cel putin pe aceasta tema…
ApreciazăApreciază
Este bine să vorbim fiecare în numele său, cu condiția să avem nume și nu pseudonume, desigur. Că așa, din spatele unor identități cețoase multă lume are curaj …
ApreciazăApreciază
Apropos de „boala” domnule BUzatu…
ma refer la „transhumanta”,ca si asta e o boala…
citez un articol,pot sa va dau si link-ul…eu va urmaresc blogul…:http://www.indiscret.ro/246/actualitate/8169/lui-horatiu-buzatu-i-sau-inecat-barcile-la-mal.html
„Politica doljeană l-a cunoscut pe Horaţiu Buzatu sub diverse culori de-a lungul timpului. Mai întâi ca pe un vajnic liberal, justiţiar şi apărător al flamurii brătiene, apoi, dintr-o dată, ca pe un adevărat întemeietor de partid liberalo-democrat, înfipt la gâtul colegilor liberali, ca mai apoi aceeaşi politică să se pomenească, dezorientată, cu el în curtea democrat-liberalilor.”
Faptele de vitejie, duse cu pieptul gol în faţa lui Radu Berceanu şi Marijean Marinescu i-au forţat apoi orientarea la loc spre cuibul liberal, dar de data aceasta într-o organizaţie pitită la Bucureşti. Prietenii de Capitală l-au susţinut cu bună credinţă, aşa cum încercaseră o dată şi cei de la Craiova, iar după un timp petrecut în linişte l-au strecurat uşurel la o altă organizaţie liberală, de data aceasta din Olt. De pe malul Oltului până pe al Jiului, Buzatu nu a mai făcut decât un pas spre un colegiu doljean.
de Ramona Istrate
Prinţ şi cerşetor
Ultima nenorocire care i s-a prins de coadă liberalului Buzatu îi va aduce un sfârşit politic nu prea glorios. În periplurile sale din floare în floare, acesta nu şi-a plătit niciodată cotizaţiile aferente funcţiilor ocupate. De exemplu, pentru poziţia de secretar general al organizaţiei doljene Buzatu trebuia să plătească în fiecare lună o cotizaţie de aproximativ 100 de lei. În carneţelul secretarelor ţinătoare de socoteli Buzatu apare doar cu plata cotizaţiei de simplu membru. Cam aşa a mers treaba în toate organizaţiile bântuite de liberal până acum, lucru ce a dus la hotărârea de excludere a sa din partid. Cel care a întocmit procesul-verbal cu datoriile lui Horaţiu Buzatu este chiar Mihai Bălăşescu, personaj marcant al partidului „mare”, despre care lui Buzatu îi plăcea să creadă că îi este prieten. Aşadar, Bălăşescu a trimis hârtia purtătoare de ghinion la Craiova, unde se va lua decizia de excludere din organizaţie.
Acum va intreb pe dumneavoastra :
-dumneavoastra de ce mai deschideti subiectul?
ApreciazăApreciază
Da, dragă Bechețeanule, cunosc articolul, după cum cunosc și teoriile. Ce nu înțeleg de la matale este ce anume te deranjează ? Că nu mi-am plătit cotizația ? Că nu îl pup în cur pe nu-știu-care „liberal” doljean ? Că nu am rămas la PD spre liniștea impostorilor care mobilează sediul PNL Dolj ? Fii mai explicit frate !
ApreciazăApreciază
Foarte bun articol domnu Buzatu, dar de ce nu scrieți și despre cei care o familie întreagă se înscriu în trei partide și se împing unii pe alții. Dacă nu știți vă dau eu exemplu cu dna Calangiu de la municipiu, care este în PNL, barbatul dumneaei la PNT-CD, iar tatăl la PSD.
ApreciazăApreciază
Aveti foarte mare dreptate si,din pacate,fenomenul este general la noi.Nu numai ca doctrina politica clasica nu este cunoscuta,dar se constata chiar lipsa unei doctrine politice noi,sau,mai grav,lipsa unei doctrine politice in general.
Partidele au devenit un soi de grupuri de interese.Pe de alta parte,cunosc personal oameni extrem de capabili a conduce Romania,dar care fie nu s-au implicat in politica,fie au iesit din politica.
Neimplicarea oamenilor de bun-simt in politica este foarte pagubitoare pentru tara;pe de alta parte,timpul nu steapta si locul pe care acestia ar trebui sa-l ocupe este luat de tineri fara o cultura politica,care au o mare dorinta de afirmare,dar care – uneori au sau nu repere politice. Nu este vorba in prima instanta de oportunism,ci de dorinta fireasca de afirmare.Problema este ca,in timp,ne-cultivata si ne-canalizata,aceasta dorinta (benefica,de altfel ! ) degenereaza in oportunism ca mod de viata.
Din pacate nu se tine cont de reperele morale existente,care,oricat de putin mediatizate,exista inca ( oare cat timp? ). Educatia are rolul primordial in cizelarea personalitatii in formare a tinerilor – or tocmai fenomenul educational este cel care s-a degradat simtitor. Prin factorul educatie ma refer atat la cea primita acasa,in scoala,prin media,prin exemplul nostru etc.
Mult-hulitele (de catre unii ) „Antene” au avut au avut un ciclu de emisiuni de promovare a vechilor valori in viata ale Romaniei ( de toate profesiile : medici,sporivi,oameni de cultura). Ma uit cu invidie cum tarile occidentale isi promoveaza peste tot valorile (culturale,stiintifice,naturale,turistice,istorice etc),daca nu au – isi „fabrica „unele … isi pun in evidenta fiecare piatra,fiecare atu cat de mic in favoarea tarii respective. Noi avemvalori de talie mondiala,avem potential geografic,avem recut istoric,avem personalitati de seama cu care ne putem mandri siputem promova Romania ; din pacate, noi e bagatelizam,le minimalizam,le distrugem si le sortim uitarii.
Din pacate, ne legam doar de superficial,de material ( in sensul materialist al termenului),de tendinte pe cat de amorale,pe ata de trecatoare. Traim,din pacate,intr-o lume a superficialului,a unei scari a valorilor rasturnata,ramasa rasturnata,de fapt. Faptul ca ai una ( sau mai multe) masini si/sau vile de lux este brusc mult mai important decat miile de articole stiintifice elaborate,preocuparea de a te imbogati din asfaltari este mult mai mare decat aceea de a finanta cercetari romanesti privitor la celulele-stem,Institutul Cantacuzino era „pe butuci” in acelasi timp in care acolo se faceau cercetari stiintifce fundamentale pentru dezvoltarea medicinei pe plan mondial.
Romania incearca pe toate caile sa spuna ceva in lumea asta ( si are ce spune !),dar,paradoxal,este sufocata din interior,de mult mai importanta aparitie a suburbanului si inculturii care conduce astazi destinele ei.
Ca si un om, o natiune care nu se respecta pe ea-insasi, nu va fi respectata de catre altii !
ApreciazăApreciază
Foarte trista povestea de la inceputul textului….
ApreciazăApreciază
Domnule Porojnicu,ce sugerati aici?O opozitie formata din Icari care care-si lanseaza doctrina din balcoanele Parlamentului?Sacrificiul domnului Sobaru a vrut sa fie sirena,semnalul de salvare trimis la scufundarea barcii,strigatul celui mai puternic hotarat ca erou.Dar nu are nici o legatura cu politica si nici cu doctrinele.Ceea ce pune in discutie aici domnul Buzatu este insa o problema de organizare civica,de lipsa a unor criterii de valoare in alegerea unui drum simplu in viata din Romania.
Nimic nou,domnule Buzatu si raspunsul la intrebarea despre numarul celor multi este”foarte multi”…derbedei,da.Practica e cunoscuta pretutindeni si mai ales in Romania,copiii astia sunt crescuti de fostii membri de partid comunist care asta au si facut…sunt crescuti in faradelege si cand scriu faradelege referirea o fac la propriu.Asa s-a ajuns aici…o natiune care nu a schimbat nimic in mentalitatea ei ci doar in forme…preluam model dupa model,conturam forme pe care nu le umplem cu nou ci cu ceea ce avem la indemana,nu se incearca nimic care s-ar adapta la realitatea noastra romaneasca…de fapt nu se vrea nimic.Eu aud in mod frecvent strigatul de resemnare cum ca oricare dintre noi ar fi facut la fel caci toti suntem oameni…si ma intreb ce definitie gasim noi romanii cuvantului asta „om”.Era de asteptat sa se ajunga aici,am semanat vant si deci cum am putea culege altceva decat furtuna?!….Eu va intreb oare cum devine un roman politician-care sunt conditiile- si oare cum se masoara eficienta unui politician bun?Un gand bun!
ApreciazăApreciază
Textul cu interpretarea corecta a intelegerii doctrinei de partid,sau a alegerii unei doctrine de partid este f aproape de adevar.
In legatura cu refacerea majoritara a opozitiei ,unii lanseaza teoria intoarcerii tradatorilor in partidele de origine.Acest lucru ar avea consencinta lucrului facut de mantuiala.Decat cu oameni perversi mai bine ramai in opozitie.
Important este insa ca lumea a ajuns la disperare fatisa si nu este nimeni capabil sa inlature rau.Deocamdatal
ApreciazăApreciază
Nu lasati realitatea sa va inunde (optimismul x hotararea x ingeniozitatea) !!!
ApreciazăApreciază
Ha,ha,ha ! Tu chiar crezi ca mai vrea cineva sa auda de acelasi esichier politic?!? O opozitie ce n’a putut face ce a facut Sobaru in cateva secunde ? !? Coboara cu picioarele pe pamant, Horatiu !!!!
ApreciazăApreciază