Se pare că cei mai huiduiți români sunt președinții României, probabil mai huiduiți chiar decât fotbaliștii când șutează peste poartă sau decât arbitrii când blătuiesc meciurile.

Iar între toți foștii președinți, Ion Iliescu a fost cel mai huiduit. Îmi aduc aminte de celebrele manifestații din Piața Universității începute în ultimele zile ale lui ianuarie 1990, când zeci de mii de oameni strigau ore în șir „Jos Iliescu !” Chiar și după alegerile din duminica orbului, deși Iliescu ar fi trebuit să capete legitimitate prin rezultatul votului, obiceiul a continuat. „Dusul la miting” era pe atunci o îndeletnicire firească pentru multă lume, ba mulți dintre prieteni ne salutam unii pe alții fluturând mâna și strigând „Jos Iliescu”, răspunsul fiind: „Jos ! Jos !”

În timp, pe parcursul celor trei mandate Iliescu a avut parte de huiduială pe săturate, atât la diverse vizite prin țară, cât și la evenimente importante, precum 1 Decembrie sau 24 Ianuarie. Dacă mă gândesc bine, eu însumi am fost în iarna grea a lui 2003-2004 printre cei care au reușit să ajungă cu multă greutate într-un Iași îngropat în zăpadă, pentru a sărbători Unirea dar și pentru a-l huidui cu mult entuziasm pe Ion Iliescu, alături de alți prieteni și colegi. Chiar și spre sfârșitul celui de al treilea mandat, tot se mai găsea careva să strige „Jos Iliescu !”, mai degrabă ca un ecou al vechilor mitinguri decât ca o convingere.

Așadar, în ce privește cantitatea de huiduieli, Iliescu rămâne un lider incontestabil.

Evident, cât a fost el de dictator, și Ceaușescu a fost huiduit. Cine poate uita ziua de 21 decembrie 1989 ? Chiar cei care nu au trăit direct evenimentele, le-au văzut la televizor, atunci sau în anii care au urmat. Este drept că huiduielile adresate fostului președinte începuseră cu câteva zile în urmă la Timișoara, dar manifestația din București este cea care a pus capacul peste minciunile „Epocii de Aur !” Tot în București au fost destui, căci m-am numărat printre aceștia, cei care strigau „Jos Comunismul” și nu „Jos Ceaușescu”.

În orice caz, dacă-mi aduc aminte pumnii încleștați și fețele îndârjite ale manifestanților de acum 21 de ani, pot spune că Ceaușescu nu a avut parte de cantitate precum fratele său Ion Iliescu, în schimb intensitatea huiduielilor ce îi erau adresate, era maximă !

În ce îl privește pe Băsescu el tinde să devină o sinteză a celor doi, iar ziua de azi a demonstrat cu prisosință asta. Asemănările președintelui cu predecesorii săi există și am mai scris despre asta, așa că nu voi relua tema. În schimb, pot spune că deja Băsescu beneficiază de o cantitate de huiduieli care îl apropie vertiginos de Iliescu. Mai mult, înverșunarea cu care s-a huiduit astăzi îl așează acolo unde-i este locul: alături de Ceaușescu.

De aici încolo, se pot întâmpla multe. În ce mă privește, nu-mi fac speranțe deșarte cum că președintele nostru ar fi înțeles mesajul care i-a venit dinspre o populație care nu îl mai suportă. Sper doar ca acest personaj sinistru să-și încheie cât mai repede cariera politică și odată cu el să dispară din viața publică toți protejații și protejatele sale.

Și pentru că vorbim despre președinții României, se cuvine să precizăm aici că Emil Constantinescu nu a fost nici pe departe atât de huiduit și de renegat ca ceilalți trei, chiar dacă perioada în care domnia sa a ocupat funcția a fost una la fel de grea cu cea pe care o traversăm acum.

Anunțuri