De mai mulți ani, o companie privată specializată în evaluări de tot felul a tuturor țărilor lumii dă publicității un indice al democrației. Este vorba despre Economist Intelligence Unit, cunoscută în mediul politic și economic atât pentru evaluările corecte și imparțiale cât și pentru diagnozele precise pe care le oferă în domenii de expertiză dintre cele mai diverse.

Alături de cercetările sofisticate, de rapoarte privind situații politice sau prognoze economice, EIU analizează și starea democrației în lume. Rezultatul cercetărilor sale este cuprins într-un raport prezentat opiniei publice din doi în doi ani. Să mai spunem că în evaluarea fiecărei țări, se folosesc cca. 60 de indicatori din cinci categorii de bază, respectiv: procesul electoral și pluralismul, libertățile civile, funcționarea guvernului, precum și cultura politică.

Examinarea Raportului pentru 2010, ne conduce la concluzii interesante. Iată câteva dintre ele:

Cea mai democratică țară din lume nu este SUA, așa cum ne-am fi așteptat, ci Norvegia. De altfel, americanii nici măcar nu intră în primul eșalon al democrației, aici locurile fiind ocupate de Islanda, Danemarca, Suedia, Noua Zeelandă, Australia, Finlanda, Elveția și Canada, toate aceste țări fiind notate de la 9 la 10. Întâmplător sau nu, șase dintre cele nouă țări citate a fi cele mai avansate democrații din lume sunt monarhii constituționale și au un parlament bicameral !

Următorul palier, al notelor de la 8 la 9, include în mod firesc aproape toate țările civilizate ale lumii. Dintre țările europene recent admise în Uniunea Europeană și NATO, trebuie remarcată acolo prezența Cehiei, situată pe poziția imediat superioară Statelor Unite.

Privind spre baza clasamentului, întâlnim pe ultimul loc sursa de inspirație în reformele politice ale României lui Ceaușescu, respectiv Coreea de Nord, considerată a fi cea mai nedemocratică țară din lume, cu o notă doar un pic peste 1, adică 1,08 …

Ca orice om nu doar curios ci și mereu preocupat de situația țării sale, am căutat în Clasamentul EIU poziția pe care se găsește România. Am găsit-o, dar după ce începusem să-mi pierd răbdarea, în zona de mediocritate a clasamentului, într-o companie deloc selectă, alături de țări în care există un deficit cronic de democrație: Papua Noua-Guinee, Sri Lanka, Surinam, Mongolia, Namibia, Ucraina și altele, grupate sub diagnosticul „Flawed democracy”, adică „democrație viciată”, cu note de la 6 la 7 …

Cum a ajuns România pe o astfel de poziție ? Unii o să-i găsească scuze, aducând ca argument situația de acum douăzeci și unu de ani. Totuși, eu nu cred că putem invoca la nesfârșit „moștenirea dezastruoasă”, mai ales că fostele țări surori se găsesc toate în poziții superioare României. Alții o să spună că lucrurile se mișcă mai greu pentru noi toți și așa cum evoluția spre bine a întregii societăți este dificilă, tot așa, evoluția spre democrație a României se face cu greutate. Nici cu asta nu sunt de acord, deoarece s-a văzut că România poate merge într-un ritm alert când își dorește, dovadă fiind numărul de milionari în euro, consumul de droguri sau numărul posturilor de televiziune.

De fapt, eu cred că în massa ei, România nu vrea să evolueze, chiar dacă a avut mereu această posibilitate. Ne aducem aminte că acum douăzeci de ani, când ne-am despărțit de comunism, majoritatea românilor a vrut să rămânem cu Iliescu. Chiar și anul trecut, când aproape scăpasem de Băsescu românii i-au dat un nou mandat. Acum, comparându-l pe Iliescu cu Băsescu, constatăm că bătrânul comunist este un om politic luminat și ni s-a făcut dor de alegeri trucate și mineriade blânde. Mai avem un pic și o să-l declarăm chiar și pe Ceaușescu erou național. În definitiv ne-a făcut o autostradă până la Pitești și o jumătate de autostradă, spre Constanța. Urmașii lui întru președinție nu au făcut nici atât …

Anunțuri