Toată lumea se grăbește acum să găsească asemănările dintre Revoluția românilor împotriva lui Ceaușescu și Revoluția egiptenilor împotriva lui Mubarak. Fără îndoială, aceste asemănări există și probabil că vor alimenta multe idei de aici încolo.

Am văzut și eu imaginile entuziasmului nemăsurat care a cuprins Egiptul: părinți înălțându-și copii deasupra capului, oameni maturi plângând de bucurie, femei debordând de fericire, tineri mândri mișcând cu putere steagul țării lor. Dincolo de sentimentele cu care fiecare era încercat, figurile tuturor aveau și un numitor comun: speranța. Pe figurile tuturor putea fi citită speranța într-un viitor mai bun, speranța că odată cu președintele, a plecat tot răul din țară, lăsând de aici înainte pe cei buni să cârmuiască, să facă legi, să administreze treburile zilnice.

Speranță, deci ! Iată încă o asemănare care îmi amintește de zilele care au urmat celebrei fugi a lui Ceaușescu și care justifică asemănările între România din 1989 și Egipt din 2011.

Dar dacă asemănările vor continua, înseamnă că și acolo se pregătește un Ion Iliescu, gata să mintă, să înșele, să manipuleze, cu scopul de a fura revoluția tuturor egiptenilor pentru a fi folosită de un grup restrâns de inițiați.

În câteva zile o să ne lămurim. Până atunci putem spera că lucrurile merg spre bine, atât timp cât liderul opoziției, Mohammed El Baradei este ascultat și se bucură de credibilitate. Poate că aici se vor rupe asemănările și vor urma deosebirile. După cum ne aducem aminte, în România, Doina Cornea devenise inamicul public numărul unu, în mai puțin de o săptămână de la căderea regimului.

Reclame