Nici nu s-a împiciorogat bine alianța PSD cu PNL că iată, PRM-ul lui Vadim a și început să emită pretenții. Deocamdată pretențiile sunt adresate doar către PSD, dar cunoscând personajul, cred că nu va mai dura mult până când pretențiile vor fi adresate chiar Alianței.

Dacă mă gândesc bine, aceste pretenții sunt justificate, căci PRM are o lungă și fructuoasă colaborare cu PSD. Încă de la înființare, PRM a beneficiat de atenția și sprijinul puterii, materializată în sprijin logistic, în sedii, ba chiar și de membri teleportați dintr-un partid în altul. Cu dezlegare de la stăpânire, Vadim a dus în spațiul public teme și atitudini pe care gruparea FSN-FDSN-PDSR nu le putea promova: naționalismul de carton, represiunea partidelor istorice, injuriile adresate personalităților anticomuniste, ura, mizeria. toate acestea sub ochiul aprobator al lui Ion Iliescu, mulțumit că avea pe cine să asmută.

În mod firesc, în 1992 PRM a intrat în Parlament, de unde a susținut constant partidul lui Ion Iliescu. Împreună cu PDSR, cu Vatra Românească și cu Partidul Socialist al Muncii, au format Patrulaterul Roșu și au contribuit la stagnarea României și la întârzierea reformelor. Programul lor politic era „Nu ne vindem țara”, iar în funcția de Prim-Ministru îl instalaseră pe fostul șef de la Comitetul de Stat al Planificării, Nicolae Văcăroiu !

În 1996, PRM și-a reconfirmat poziția în Parlament, devenind alături de PDSR o voce extrem de sonoră a opoziției împotriva guvernului PNȚ – PNL și a președintelui Constantinescu. A uitat cineva ultima mineriadă și discursurile lui Vadim care îndemnau minerii în marș spre București ? În aceiași perioadă, PRM și-a început opera de reconstrucție a imaginii publice a lui Ceaușescu, Vadim fiind unul dintre cei care susțineau pe toate căile reabilitarea fostului dictator comunist.

Ceva mai târziu, în 2000, PRM a a avut un momentul său de glorie. Ca urmare a guvernării incoerente a Convenției Democrate, PRM a obținut cca. 120 de parlamentari, iar Vadim a reușit performanța de a intra în turul II al alegerilor prezidențiale.  Am spus atunci și voi repeta acum: Ion Iliescu a mizat corect pe Vadim, pe care l-a folosit foarte abil pentru propria sa credibilitate. Acum pare greu de crezut, dar atunci o țară întreagă ajunsese să îl susțină pe Ion Iliescu, inclusiv foștii dizidenți anticomuniști … Multă lume a crezut că între cei doi vechi activiști ar fi fost un conflict. Nici gând, firul călăuzitor al relației celor doi a fost colaborarea !

De altfel, tocmai pentru a elimina ambiguitățile, în 2004 același Ion Iliescu l-a decorat pe Vadim Tudor cu Ordinul Steaua României – cel mai vechi ordin românesc, înființat de Cuza în 1864 – pentru închipuite merite culturale !

Dar PRM beneficiază și acum de susținerea PSD, chiar dacă datele problemei s-au mai schimbat. Să nu uităm Congresul PRM-ului organizat în octombrie 2010, cu mare pompă și alai: las la o parte că la realegerea lui Vadim au fost prezenți trimișii speciali din China și Coreea ! Mult mai interesanți mi s-au părut Sorin Oprescu și Ecaterina Andronescu, amândoi prezenți cu discursuri de laudă, de parcă lui Vadim îi muriseră susținătorii !

Prin urmare, orice formulă de colaborare între PRM-ul lui Vadim și PSD-ul lui Iliescu este firească, cei doi fiind legați de o istorie comună, de activismul în slujba comunismului, de viziunea lor politică confirmată și după 1989. În această logică se înscrie ideea PSD de a oferi locuri PRM-ului pe listele Uniunii Social-Liberale. Iar susținerea exprimată de Marean Vanghelie, exprimată public, nu face decât să confirme toate cele de mai sus.

Privindu-l pe Vadim cât este de vocal și de vehement, mă întreb dacă liderii de azi ai PSD-ului nu cumva aplică tactica celor de ieri și folosesc discursul Tribunului ca să ducă în zona publică mesajele pe care nu le pot ei să le transmită.  Cu douăzeci de ani în urmă, Vadim striga cu ochii injectați „Liberali și țărăniști, puneți mâna și munciți”, acum spumegă în mod natural la vederea liberalilor  despre care sunt sigur că nu înțelege de ce nu au rămas cu toții la Sighet.

În tot acest timp, prin vocea purtătorului de cuvânt, PNL emite mesaje delicate, ca niște petale de trandafiri: vezi-Doamne, nu ar fi nici-o problemă cu relația PSD-PRM, căci ea este destinată doar constituirii de majorități locale …

Păi cum să nu fie probleme ? Sunt cel puțin două ! În primul rând pentru că acele majorități locale sunt alcătuite și din reprezentanții PNL, obligați de aici înainte să colaboreze și să gireze acțiunile PRM-ului. A declara că nu-i nici-o problemă în asta, e o minimalizare nepermisă a unei situații cât se poate de toxice. Sper că mâine-poimâine nu o să auzim și argumente pentru extinderea colaborării. În al doilea rând, mi se pare că va urma o alterare a relațiilor cu UDMR, căci nu-i văd pe unguri acceptând avansurile unui partener care cu o mână le face bezele iar cu ailaltă îl ține de mijloc pe Vadim.  

Să fiu bine înțeles: nu am agreat alianța liberalilor cu PSD-ul, ba chiar o văd a fi o dovadă de curvie. Dar să stai blând când Vadim sare gardul prin spatele curții pentru ca apoi să-ți strige pe sub ferestrele casei din față, mi se pare a fi o dovadă de prea-curvie. Cred că este momentul unei schimbări de atitudine. Nu e timpul pierdut, PNL încă se poate retrage din combinația asta fetidă … Nu ajunge că mirosea a comunism, trebuie să mai pută și naționalismul de operetă al lui Vadim ? Milioanele de români care au crezut și sperat în România Bunului Simț ar saluta asta, sunt sigur !

În ce mă privește, eu i-aș mai transmite încă o dată lui Crin Antonescu că a lăsat Partidul Național Liberal pe mâna cui nu trebuie. Mihai Voicu o fi băiat bun, dar nu are calibrul necesar pentru a gestiona probleme politice de asemenea anvergură. Căratul servietei după ședință este una, iar viitorul țării este alta. În ce mă privește, mi-ar fi teamă să-l las pe Voicu sa-mi ducă servieta. Mă aștept să o vândă, după care să susțină cu lacrimi în ochi că a pierdut-o.

Anunțuri