2011 02 Congress

Primul rând de scaune din sala Congresului UDMR a fost cât se poate de explicit pentru ce se întâmplă azi în politica românească: Emil Boc la două scaune de Victor Ponta, iar acesta lipit de Antonescu. Pe undeva, pe-acolo era și Daniel Constantin, dar nu se vedea.

În orice caz, cu toții ascultau în căști discursurile de debut ! Da, da, da ! Primii bărbați politici ai României nu înțelegeau ce dracu se vorbea la microfon și atunci foloseau serviciul de traducere simultană. Nu poți să nu remarci amabilitatea organizatorilor !

Mai departe nici nu mai contează. Deși am plecat din fața televizorului, am auzit că aceiași bărbați politici români s-au întrecut în osanale adresate UDMR-ului și conducătorilor, trecuți și viitori. Motivația este cât se poate de clară: puterea și opoziția îi pupă-n fund, unii ca să rămână la putere, ăilalți ca să plece din opoziție.

Aș spune că au greșit și unii și alții. Probabil că dacă măcar unul dintre președinții de partid din sală și-ar fi ținut discursul de salut în ungurește, ar fi câștigat, căci UDMR nu pare să fie permeabil la valul de laude revărsate dinspre actorii politici ci dimpotrivă !

Așa cum s-au desfășurat lucrurile, încep să cred că UDMR a acceptat în sală președinții celor patru partide doar ca să arate țării și lumii întregi cine sunt ei: singura formațiune politcă din România, capabilă să pună pe același rând de scaune atât Puterea cât și Opoziția ! Iar pentru cine nu a înțeles mesajul inițial, Laslo Borbely l-a explicat în clar, în discursul său: „Nimeni să nu ne dea nouă indicaţii despre ce avem de făcut, nici de la Budapesta, nici de la Bucureşti !”

Ca de obicei, UDMR reușește performanța de a înscrie două goluri dintr-un singur șut. În plus, demonstrează că ei sunt prima forță politică din țară și nu USL sau Doamne-ferește PD-L. Doar ei se pot alia cu cine vor și doar ei pot stabili cine guvernează. Ăilalți să stea aliniați în primul rând și să aștepte un semn de bunăvoință …

Anunțuri