Saxonii au o vorbă: copiii și proștii spun întodeauna adevărul.

Prin urmare, nu am niciun motiv să cred că ministrul muncii a greșit când a declarat că în România sistemul de pensii este unul piramidal. Însă, uimitoare este reacția din teren: lideri politici și președinți de sindicat, formatori de opinie și analiști politici s-au repezit să-l beștelească pe bietul Botiș, fără să gândească măcar o clipă că … s-ar putea să aibă dreptate !

Așa că am să vă rog să vă aduceți aminte cum funcționau jocurile piramidale la începuturile democrației noastre: un individ depunea o anumită sumă de bani la casierie, iar după un anumit interval de timp, ridica o altă sumă de bani, evident cu mult mai mare decât depunerea inițială. Sporirea sumei se făcea pe seama noilor depunători, care prin aportul lor finanțau plătile celor deja intrați în joc. În acest fel, cei aflați la baza piramidei, cei noi adică, îi „împingeau” pe cei aflați mai sus, către vârful piramidei, deci pe cei vechi. Pe măsură ce jocul atrăgea noi depunători, se mărea și baza piramidei.

Așadar, regula jocului era foarte simplă: cei aflați în vârful piramidei, câștigau banii depuși de cei care intrau în joc la baza piramidei. Când la bază nu mai intră nimeni, nu mai sunt nici depuneri, deci cei aflați în vârf nu mai au ce primi. Din acest motiv, toate jocurile piramidale din România sau de pe aiurea au început cu depuneri entuziaste și cu falimente zgomotoase.

Din păcate, situația din sistemul public de pensii nu este foarte diferită: la baza piramidei se găsesc contribuitorii cei mai noi. Aceștia sunt tinerii salariați, cărora li se ia prin lege un procent din veniturile lor: o mică sumă cu care intră în joc. La fel a făcut și generația mea, și generația părinților mei: am plătit și au plătit, ani în șir un procent din veniturile noastre, finanțând plata curentă a pensiilor.

Mult timp, nu au existat probleme în sistem, baza piramidei reprezentată de populația activă fiind suficient de mare pentru a finanța vârful piramidei, reprezentat de pensionari.

În ultimii ani, lucrurile s-au mai schimbat și nu doar din cauza crizei.

Un procent însemnat din populația activă a României nu muncește în România și deci nu contribuie în sistemul românesc de pensii. Faptul că trimit ceva bani copiilor sau părinților nu are nicio legătură cu viitoarea lor pensie.

La fel de grav este și faptul că numărul de angajați din România scade mereu sub povara crizei economice și incapacității guvernului de a relansa economia.

Cel puțin din aceste două motive, contribuțiile la Fondul de Pensii sunt din ce în ce mai scăzute și este clar că dacă nu se vor lua măsuri ferme, acesta va intra în colaps. Iar măsurile pe care le gândește statul nu sunt dintre cele mai plăcute ! În cel mai autentic stil contabil, măsurile anunțate înseamnă mărirea cuantumului contribuției și prelungirea perioadei active a individului, cu scopul declarat de a aduna bani mai mulți, pe o perioadă de timp mai îndelungată. Evident, cinismul unor astfel de acțiuni nu poate fi mascat: oamenii vor beneficia de mai puțini ani de pensie, iar pentru asta vor fi forțați să plătească mai mult.

De fapt, statul ne obligă să îi predăm în fiecare lună un procent din salariu, oferind în schimb promisiunea (iluzia ?) unui venit decent, după vârsta de pensionare.

Privind la ce se întâmplă acum, am temeri mari că statul se va ține de cuvânt. Argumentul este că actualii pensionari, după ce au contribuit toată viața lor activă la Fondul de Pensii, primesc în loc de pensii, scuze și motivații. Dacă și-ar fi depus contribuțiile la bancă, timp de 40 – 50 de ani, ar fi avut acum o rentă rezonabilă, cu siguranță mai mare decât simulacrul de pensie pe car guvernul zice că-l asigură.

Așadar, comparația lui Botiș este din nefericire corectă. Sistemul de pensii din România este acum în situația unui joc piramidal în care la bază nu mai intră bani, chiar dacă la vârf există plăți care vor trebui făcute !

Ca să tragem și o concluzie optimistă, cred că avem o soluție: desființarea actualului sistem bazat pe contribuția la un fond administrat de stat. Oamenii trebuie să accepte că vor putea dispune după încheierea perioadei lor active, doar de acei bani pe care i-au depus la bancă, prin voința lor și nu ca urmare a obligației create de o lege.

Anunțuri