Săptămâna trecută s-a celebrat la Universitatea Româno-Americană, Rothbard-Day, un elogiu adus economistului american Murray Rothbard, considerat a fi nu doar părintele libertarienilor ci și „cel mai mare inamic al statului” !

Evenimentul m-a incitat, pentru că odată cu constituirea alianței PSD-PNL, dezbaterea publică despre orientări ideologice, valori doctrinare sau programe politice s-a întețit ca incendiul pe vânt. Toată lumea simte nevoia să-și aducă contribuția la „clarificările atât de necesare”, iar din hărmălaia iscată nu se mai înțelege nimic. În schimb, liberalismul a ajuns să fie un fel de insignă de aur, pe care toată lumea și-o dispută pentru a o agăța la rever în zi de sărbătoare.

De exemplu, Partidul Democrat crede că dacă și pus un „L” în fund a devenit un partid liberal. Pe modelul găinii care cotcodăcește după fiecare ou, dânșii ne anunță de două-trei ori pe lună că fac reformă în România, iar țara a ieșit din criză. În treacăt fie spus, dacă țara va ieși vreodată din criză, meritul este doar al țării, nu și al lor. Dar, pentru ca impostura să fie desăvârșită, fostul pui de comunist care și-a ratat evoluția în PCR din cauza Revoluției din 1989 se mai și proclamă (el și partidul lui) singurul și adevăratul reprezentant al liberalismului românesc !

La rândul său, Partidul Național Liberal manifestă suficiența iepurelui aflat în competiție cu broasca țestoasă – vă amintiți probabil celebra fabulă a lui Esop ! Dezbaterile despre programul politic s-au terminat și au fost înlocuite cu discuțiile despre viitoarele numiri în ministere, servicii deconcentrate, prefecturi, etc. Alianța (inutilă, zic eu) cu adversarii istorici face să miroasă a guvernare în toate sediile din țară, iar cine încearcă să deschidă gura este repede apostrofat și i se flutură sub nas victoria ce va veni la anu’ … În afară de ăștia, pragmaticii, mai sunt și ăilalți, idealiștii ! Ei consideră că dacă liberalii au murit în închisorile comuniste antiteza s-a creat și va rămâne veșnică, deci sunt singurii care au dreptul să mai vorbească despre liberalism în România.

Nici Partidul Social Democrat nu se lasă mai prejos când se discută despre valorile de dreapta și anunță sentențios că în istoria posdecembristă a României ei sunt cei care au decis adevăratele măsuri liberale: restituirea proprietăților, privatizarea economiei naționale, cursul liber pentru moneda națională, etc. Sigur, măcar ei nu se revendică a fi adevărații liberali, dar asta nu-i împiedică să-și privească de sus colegii de alianță.

Și totuși, privind retrospectiv, nimic nu îndreptățește vreun partid să-și asume dreapta românească. De ani de zile, vorbim despre statul minimal și reducerea influenței statului, dar avem un stat tot mai umflat, tot mai agresiv și desigur, tot mai incapabil să facă față situației. Vorbim cu elan despre privatizare, dar astăzi, statul continuă să fie principalul angajator din economia națională. În douăzeci de ani învățământul s-a reformat la fiecare nou ministru, dar în esență situația este aceiași: subfinanțare, neperformanță, egalitarism. Toate partidele s-au perindat la guvernare, dar niciunul dintre oamenii politici cu capacitate de decizie nu a avut curajul de a începe adevărata reformă.

Iată de ce, i-aș ruga pe toți să facă o lectură din cărțile lui Murray Rothbard, sau măcar să meargă să-i asculte la viitoarele prelegeri despre liberalism pe Amalia Fugaru, Bogdan Glăvan, Cristian Păun, Radu Nechita, Gabriel Staicu, Vladimir Topan.

Poate că în acest fel vor înțelege că ceea ce fac ei, politicienii, este doar un socialism cu față umană, iertată să-mi fie expresia. Sunt sigur că Ion Iliescu este mândru de toți, doar își vede împlinite visurile sale din primăvara 1990 …

Anunțuri