Se spune că un stat va funcționa eficient și se va dezvolta armonios, dacă respectă cel puțin două condiții. Prima dintre ele este Constituția și Legile care o însoțesc. A doua condiție este aplicarea acestor legi, fără cusur și fără părtinire. De aceea, cred că ne place să găsim scris în Constituția României că „nimeni nu este mai presus de lege”, precum și că cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii sau discriminări.

Și totuși, ce se întâmplă în ultimul timp în România, pare să fie un nesfârșit dispreț al autorităților față de populație. „Mizez totul pe o singură carte !” spunea în 2004 prezidențiabilul Traian Băsescu, ținând Constituția României în mână, la vedere. Noi credeam că era vorba despre respectul față de lege, dar s-a dovedit că era doar o expresia unui cartofor hotărât să înșele cu orice preț.

Din nefericire, situația a continuat să se agraveze, iar de la violul tandru aplicat de Băsescu primei legi, s-a ajuns acum la un viol colectiv la care participă cu entuziasm tot guvernul: Ministrul Sănătății, toată gașca de directori din teritorii, dar și mai-marele lor, însăși Emil Boc, fără de care nimic nu s-ar putea întâmpla.

Și totuși, în aceiași Constituție (art. 22) se spune că dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică, ne este garantat. Auzind despre oameni care au murit în fața spitalului, nu pot să nu mă întreb: cum le-a fost garantat acelor oameni dreptul lor la viață ? Cu un cinism deșănțat, autoritățile ne explică că nimeni are vreo vină pentru deznodământ, de parcă ei, cei vinovați ar putea să se învinovățească …

Dacă mai citim, aflăm că și dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, ba chiar că statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice (art. 34). Cu toate aceste obligații, spitalele din România continuă să fie focare de infecție. Cazurile cu bolnavi infectați în timpul tratamentelor sunt tot mai dese, mizeria domnește în aproape toate spitalele din țară. Nici vorbă despre asigurarea igienei sau a sănătății. Dimpotrivă, din ce în ce mai mulți români au capitulat: unii nu se mai tratează, acceptând boala ca pe o fatalitate. Alții, deși plătesc taxe în țară, ajung să se trateze în străinătate.

În mijlocul scandalului pricinuit de închiderea spitalelor, se uită că statul are obligația constituțională de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și sănătății publice. Se uită și că președintele – la rândul său – are obligația de a media nu doar între puterile statului, ci și între stat şi societate, în numele Constituției.

În această perioadă, asistăm la mișcări sociale fără precedent în România, semn că cetățenii nu se mai simt reprezentați de actuala conducere a statului. Dar Președintele, deși are această obligație prevăzută de Constituție, nu se implică în medierea conflictelor care de câțiva ani sfâșie România, ci dimpotrivă, susține fățiș guvernul și partidul său.

P.S. Biserica Ortodoxă Română tace nepermis. Nu mă îndoiesc că se observă cum autoritățile statului nu mai respectă poporul și nu-l mai conduc. Cu autoritatea de care dispune, poate că ar trebui să intervină în această dispută nedreaptă în care cel slab devine tot mai slab, pe zi ce trece.

Anunțuri