În alegerile pentru Parlamentul European, Adrian Severin era prezentat „Garantat Vanghelie”, alături de alți lideri pesediști. Probabil că din acest motiv, președintele organizației PSD a plâns puțin la anunțul „retragerii temporare” a acestuia. Sau poate pentru că modelul Stolojan-Băsescu a avut succes, știut fiind aplombul cu care Stolo a revenit în politică după retragerea din 2004.

Cum-necum, zilele astea se împlinește o lună de la scandalul de corupție provocat de Adrian Severin pe prima scenă politică europeană: Parlamentul de la Bruxelles. M-am ferit să scriu atunci pentru a nu fi luat de val. Riscam să fiu și eu doar o voce, pierdută în corul celor care încriminau europarlamentarul PSD.

Așa că reiau subiectul acum, cu avantajul de a privi retrospectiv.

Prima observație: despre Adrian Severin nu se mai vorbește. Subiectul pare a fi definitiv uitat, parcă nici nu a existat vreodată. Opinia publică este absorbită de chestiuni mai importante: bătăi, crime, divorțuri. În ce privește întâmplarea de la Bruxelles, pe cât de inflamată era opinia publică luna trecută, pe atât de calmă este acum.

A doua observație: în țară, cazul nu produce efecte. PSD-ul se delimitează vaporos, să nu pricinuiască vreo supărare, ANI anunță cam timid că ar cam face o anchetă, diferiți analiști anunță public că omul este mai degrabă o victimă în timp ce clasa politică este de acord că Adrian Severin a greșit nu pentru că a luat șpagă ci pentru că nu a știut să se păzească. Chiar așa: Antonie Solomon este liber iar Cătălin Voicu deși stă la zdup, nu a demisionat din PSD și nici nu a fost exclus.

Ar mai fi și alte observații, dar mă limitez în a constata cu amărăciune că în mai puțin de cinci ani de la intrarea României în Uniunea Europeană, dovedim că aportul nostru în structura amintită nu înseamnă doar infracționalitate și tabere ilegale, ci și scandaluri de corupție. Putem fi mândri deci: ai noștri nu fură doar portofele la metrou și parfumuri la supermarket ci iată, sunt în stare să fure și la nivel înalt.

Din nefericire, intrarea României în Uniunea Europeană s-a tradus prin oportunități pentru traficul de cerșetori, pentru tâlhărie într-o lume mai bogată, pentru aprovizionarea bordelurilor cu noutăți, pentru corupția pe euro, nu pe lei ca amârâții ăia de politicieni locali rămași acasă …

Cum este posibil ca România să nu reușească să fructifice imensul potențial pe care îl are la dispoziție prin aderare ? Nu mă gândesc doar la incapacitatea de a absorbi celebrele fonduri europene, ci mai ales la deschiderea de care beneficiem cu toții: piață comună pentru muncă, servicii, afaceri … În locul acestor avantaje, reușim să fim prezenți cu tot felul de mizerii. Poate că în realitate ăștia suntem ?

*          *          *

Despre Adrian Severin îmi aduc aminte de prin primăvara lui 90, când apărea la Televiziunea Română Liberă și dădea lecții de democrație poporului, înfierând totodată nemernicii din partidele istorice care nu-i dădeau pace lui Ion Iliescu, deranjându-l din munca sa închinată țării …

În afară de slăvirea lui Ion Iliescu (sau poate că tocmai din acest motiv), Adrian Severin s-a mai ocupat pentru puțin timp și de Ministerul de Externe al României, în funcția deținută odată de Mihail Kogălniceanu, Ion I. C. Brătianu, Nicolae Titulescu. Ce rușine ! Măcar din respect pentru istoria României, Adrian Severin ar putea să-și decidă retragerea din viața politică, nu dor din PSD. Probabil că l-ar plânge puțin pesediștii lui, dar în final, prezentul aceleiași Românii ar avea doar de câștigat.

Reclame