Acum 21 de ani mă străduiam să-mi finalizez lucrarea de diplomă. Mă alesesem cu o temă dificilă (hotel de 1.000 de locuri, la Craiova !) și în bunul obicei studențesc, eram în întârziere. Totuși, cu mult optimism lucram zi și noapte, împreună cu o bună parte din colegii mei, într-un atelier aflat la etajul I în corpul de clădire al Institutului de Arhitectură care dădea spre strada Biserica Enei și Căminul Artei. Până la predarea proiectului mai aveam cel mult o lună, așa că urmând exemplul altor colegi, dormeam o noapte acasă, apoi o petreceam pe următoarea la planșetă. În acest fel, aveam reprize de 36 de ore de lucru, fără oprire ! Pentru randament, ascultam Bob Dylan și AC-DC folosind casete BASF și un radio-casetofon Sanyo – cine mai știe ce sunt alea ? Opream muzica doar ca să ascultăm știrile de la Radio-Contact, un post de radio instalat atunci, în acele zile într-una din sălile Institutului …
Doamne, ce vremuri !
Fumam Carpați fără filtru, beam cafea fiartă pe un reșou improvizat și trăgeam în tuș ! Așa se spunea atunci, în 1990: trăgeam în tuș … Pentru asta, foloseam niște instrumente numite rapidografe, de marcă Rotring sau Staedtler și despre care purtam nesfârșite discuții: care-i mai bun ? Rotring sau Staedtler ? Acum, aducându-mi aminte, mă umflă râsul, căci o discuție similară poartă și actuala generație: care-i mai bun ? Nokia sau Ericsson ? Orange sau Vodafone ? Ford sau Volkswagen ? Borsec sau Dorna ?
Apoi, a venit și ziua alegerilor: 20 mai ! Ce nenorocire, FSN-ul a câștigat alegerile … În forță, fără echivoc, prin hoție, disprețuind tendințele … Cu tot efortul depus de partidele istorice, de mișcarea din Piața Universității, de societatea civilă aflată la începuturile sale. Nu degeaba, duminica din 20 mai 1990 a picat în Duminica Orbului: românii au avut pe mână viitorul, dar au încredințat conducerea țării aghiotanților lui Ceaușescu, orbește, fără să clipească ! Ion Iliescu, Petre Roman, Alexandru Bârlădeanu, Dan Marțian și alți comuniști au preluat conducerea țării … De atunci, au trecut douăzeci și unu de ani, dar România plătește încă pentru greșeala colectivă din Duminica Orbului: Iliescu – președinte, Roman – primul ministru …
George,credeai ca esti mai destept decat taica-tau? Boom-ul informational din acesti 21 de ani din urma oricum ne-ar fi atins. Uitati-va in nordul Africii ,nu seamana cu Europa socialista a lui 89?Cei tineri ca tine si fara experienta democratiei sunt usor de manipulat ! Era o vreme cand se juca fotbal si se castiga Cupa Campionilor pe un …ARO ! Acum toti vor jde mii euro si joaca …tzurk!
Nu mai destept… Pur si simplu asa vedeam atunci (vreo 8 ani cred ca aveam). Mi-a placut PRM-ul care dorea Unirea, il doream pe rege, aveam 6 la purtare ca-l facusem „pe cel mai iubit fiu al poporului” svenea (porc).
In homelandul meu inca mai sunt batrani care au tabloul cu Frant Iosif pus cu naframa si busuioc, conceptul liberal e imbratisat din nascare ca sa spun asa… monarhia este vazuta ca singura forma de guvernare a Romaniei, si logic exista un puternic sentiment anticomunist (desi chiar nu au (prea) fost oameni care sa sufere de pe urma lui)
Sunt uimit cum teufelssohn spune foarte multe ineptii. Probabil ca este vreun nostalgic al vremurilor de asuprire comunista …
In fine, vreau sa ma intorc la colegii uslasi ai domnului Buzatu: cei de la pesedeu.
Intr-adevar romanii nu au stiut sa profite de binefacerile democratiei. Noua putere – esalonul doi din fosta conducere comunista – a siut rapid sa completeze vidul de putere din decembrie ’89.
Ion Iliescu pe langa dezastrul si raul facut Romaniei, a permis suplimentar mineriadele, care a aruncat Romania mult inapoia tarilor foste socialiste, pornite si ele pe noul drum, fara mineriade…
Daca este sa pomenim de Petre Roman, ei bine, acum, Petrica Roman este ditamai liberal, coleg de partid cu Buzatu … ce mica este lumea asta totusi …
De Dolj nu mai vorbesc: spuma comunista a confiscat cu totul acest judet iar PDL si nu mai vorbesc de PNL, colaboreaza din plin cu fostii comunisti adica pesedeii de astazi.
Romania a avut inainte de ’89 8.5 milioane de locuri de munca. „Restructurarile” de pe timpul lui Iliescu a condus la pierderea a 4 milioane de locuri de munca cu distrugerea industriei romanesti.
Se stie foarte bine ca liberalul Petre Roman, a spus in anul 1990 ca „industria romaneasca este un morman de fier vechi”. Ce s-a intamplat dupa, a fost un simplu dominou orchestrat de acest liberal fost comunist (tatal lui cu state vechi in fostul partid comunist).
Democratia a adus in Romania tot ce este mai rau din occident, nu pentru ca acest concept era nociv, ci pentru ca romanii au fost frustrati dupa 40 de ani de comunism si oprelisti, si deci s-au hotarat sa se capatuiasca cu orice pret si prin orice mijloace…
Mda :”… aparatul lor de furat a fost mai bun decat al nostru…”
Cunoastem asta,nu ? Tre’ sa scapam de TOTI HOTII : inclusiv de cei ce au furat mai putin, n’asa ? Hm !
Da, FSN a câştigat alegerile de la 20 mai 1990, dar nu prin hoţie, ci la modul cel mai corect, prin voinţa majorităţii poporului, care în mod conştient a votat împotriva dreptei reacţionare şi împotriva tuturor relelor pe care aceasta avea să le aducă: antagonismul de clasă şi exploatarea omului de către om, şomajul, inflaţia şi atâtea alte rele. Spre deosebire de Raţiu şi Câmpeanu, Coposu, Diaconescu etc., Ion Iliescu a susţinut întotdeauna că este o greşeală desfiinţarea CAPurilor şi IASurilor; tocmai de asta l-au şi votat oamenii în 90 şi ulterior, mai ales cei din mediul rural.
Atunci credeam şi eu că era o nenorocire câştigarea alegerilor de Iliescu şi FSN, atunci credeam şi eu că asta era ceva rău. Acum nu mai cred asta. Pe vremea aia eram un licean naiv şi spălat pe creier de propaganda agresivă anticomunistă din anii 90 şi am fost şi eu, ca atâţia alţi tineri, o victimă a celei mai mari manipulări colective de mase, şi anume Golaniada sau Piaţa Universităţii; de asta atunci făceam propagandă electorală pt. PNTCD, alături de alţi tineri. Umblam în gaşca, fiindcă de unul singur era periculos să umblăm să împărţim manifeste la lume pe stradă, fiindcă riscam să luăm bătaie de la oamenii de bine, care – acum zic eu că pe bună dreptate – nici nu voiau să audă de partidele de dreapta, liberal şi ţărănist, necum să le voteze!
Spuneau ţăranii atunci în 90 în pieţele Constanţei că PNT a fost şi în trecut şi este şi acum partidul moşierimii şi chiaburimii exploatatoare şi că ei nu vor să voteze cu partidul lui Coposu si Ratiu, tocmai de aia, deoarece Coposu vrea să le dea „pogoane”, aşa ziceau, iar lor nu le trebuie pogoane, ci vor să rămână în CAP să lucreze pământul laolaltă, mecanizat. Ei, ţăranii aceia, aşa simpli cum erau, şi-au dat seama că singuri nu pot munci performant pământul, fiindcă nu ai cum să faci agricultură mecanizată pe loturi foarte mici şi că de asta vor fi nevoiţi să-l vândă pe mai nimic moşierilor şi chiaburilor.
Acum înţeleg şi eu asta şi îmi dau seama câtă dreptate aveau acei oameni şi cât rău au făcut poporului partidele dreptei reacţionare, în frunte cu PNTCD. Acum îmi pare rău din toata inima şi îmi este ruşine că nu am ştiut ce fac şi că am fost şi eu una din cozile de topor ale propagandei dreptei reacţionare.
Acelaşi lucru spuneau şi muncitorii, că nu vor PNŢ – partidul moşierimii şi chiaburimii, după cum nu vor nici PNL – partidul burgheziei exploatatoare, fiindcă o să vină burghezia să le ia fabricile şi uzinele, iar ei, muncitorii, vor ajunge în şomaj, iar care vor avea totuşi un loc de muncă, vor munci la stăpân, la patron, pe salarii de mizerie, insuficiente, în condiţii de cruntă exploatare a omului de către om. Atunci credeam că acei muncitori sunt intoxicaţi de propaganda comunistă, dar azi, după mai bine de 20 de ani, când privesc în jur, constat că nu eu, copilul naiv de atunci, am avut dreptate, ci ei: într-adevăr, capitalismul a adus în România toate aceste rele: şi antagonismul de clasă, şi exploatarea omului de către om, şi inflaţia, şi şomajul, şi legi strâmbe şi samavolnice împotriva poporului etc.
Acum ştiu că mitul aşa-zisului „anticomunism românesc dintotdeana”, care şi astăzi este în România politică de stat, este de fapt o minciună uriaşă a propagandei reacţionare de dreapta. În România poporul nu a fost niciodată anticomunist, ceea ce demonstrază şi votul dat de popor la primele alegeri libere şi democratice din 1946 pentru PCR condus de Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Gerogescu, Gh. Gheorghiu-Dej (până la deviaţionismul său din 1952), Dr. Petru Groza, C.I. Parhon, Mihail Sadoveanu şi alţi fruntaşi ai stângii progresiste. Atunci poporul a votat soarele cu majoritate covârşitoare şi este o miciună a dreptei reacţionare că acele alegeri ar fi fost măsluite; nimeni nu a putut demonstra asta, fiindcă nu există nici măcar o singură dovadă care să sprijine această minciună. Aceste alegeri din 1946 au adus României democraţia populară şi au pus temelia României noi, a oamenilor muncii de la oraşe şi sate, care se bucurau, pentru prima oară în istorie, de drepturi şi libertăţi democratice.
Din păcate, în 1952, comuniştii autentici, deci cominterniştii în frunte cu Ana Pauker şi Vasile Luca au fost eliminaţi din toate funcţiile din partid şi din stat, au fost persecutaţi, arestaţi şi maltrataţi, fiind primele victime ale dictaturii totalitariste pseudosocialiste, antisovietice, xenofobe, antisemite şi ultranaţionaliste instaurată de Gheorghe Gheorghiu Dej. Ana Pauker a fost în cele din urmă eliberată, a avut arest la domiciliu şi în cele din urmă i s-a permis să lucreze la traducătoare de germană şi franceză la Editura Politică. Vasile Luca în schimb a murit în închisoare, pe nedrept, cum el însuşi spunea, laolaltă cu duşmanii poporului contra cărora luptase o viaţă întreagă.
După 1952, democraţia populară de la începuturile RPR a fost înlocuită de două dictaturi odioase, deviaţioniste, pseudosocialiste, ultranaţionaliste, a lui Dej şi mai apoi a lui Ceauşescu. Abia revolta poporului din decembrie 89, care nu a fost anticomunistă şi nici nu avea cum să fie, ci doar anticeauşistă, avea să scape România de dictatura ceauşistă, iar alegerile de la 20 mai 1990 sunt primele alegeri libere din România după decenii întregi de teroare. Votul dat de popor după 89 pentru Ion Iliescu şi FSN atât în 90 cât şi în 92 demonstrează şi el că în România nu a existat şi nu există un anticomunism de masă, el fiind o plăsmuire, o minciună uriaşă a dreptei reacţionare, care a făcut şi face atâta rău poporului.
Eu unul m-am vindecat de minciunile dreptei reacţionare şi am devenit imun la ele, fiindcă îmi este clar că ele pot fi demontate una câte una cu argumente logice şi dovezi credibile. Eu am descoperit adevăratele valori ale socialismului autentic marxist-leninist, prosovietic şi internaţionalist pe linia sănătoasă a lui Ana Pauker şi Vasile Luca şi cred că ei sunt pentru România ceea ce sunt Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht pt. Germania. Eu cred că România-model a tuturor timpurilor este Republica Populară Română la începuturile ei, un stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate în care puterea emana cu adevărat de la popor şi care cu adevărat a fost condus de popor prin organe alese în mod democratic. Este ţara de care bunicii noştri au fost mândri şi sunt şi acum, ţara în care bunicii noştri au trăit fericiţi şi au avut de toate şi au beneficiat cu adevărat de drepturi şi libertăţi democratice reale, nu fictive ca acuma în neocapitalismul postdecembrist, şi nu au vrut să plece din ea ca acuma atâţia tineri nefericiţi aduşi la sapă de lemn, la sărăcie cruntă şi lipsă de perspective de dreapta reacţionară.
Din păcate, după decembrie 89, dreapta reacţionară a întors România la regimul burghezo-moşieresc din perioada interbelică; mai rămâne doar să instaureze monarhia străină de neam şi ţară, că în rest le avem pe toate şi de asta este aşa rău în România de acum. Numai reîntoarcerea României la socialism poate să aducă bunăstarea întregului popor, numai o nouă naţionalizare şi cooperativizare poate elimina antagonismul de clasă şi exploatarea omului de către om şi poate crea locuri de muncă pentru tot poporul, poate aduce salarii suficiente şi condiţii decente de muncă, locuinţă cu chirie mică, învăţământ de stat gratuit de toate gradele, servicii medicale gratuite şi multe, multe alte binefaceri reale, de care bunicii noştri s-au bucurat în acei ani minunaţi ai socialismului.
Pe naiba,nu erau altii mai buni!Dar pe Ratiu nu l-au votat romanii,pentru ca avea…culmea!PAPION!Hai sa fim seriosi!Are neamul asta vocatia ,,hatului”strans,daca nu-l simte,nu stie ca e condus.O fi un fel de masochism!?Dar aia care sunt in minoritate de ce trebuie sa sufere alegerea gresita pe care majoritatea o face?Ca asa e in democratie,nu?Offf….
Ce am vrut, am obtinut! Ce au vrut, au obtinut: La vremuri noi-comunisti din randul 2…
Adevarul este ca nici nu erau altii mai buni, atunci, in zorii democratiei…
Speranta pentru Romania de-asta data, ramane cred, revenirea de indata(in urma unui referendum national si.imediat) la Monarhie si guverare liberala.
Pentru ca la 21 de ani post decembristi, romanii o duc tot mai prost, sunt tot mai tristi, si nimeni nu ia Taurul portocaliu la tranta. Am zis.
DA de acord cu tine.. dar trebuie sa te gandesti de cati saraci (cu duhul) este formata populatia Romaniei
Un articol bun. Mi-a creat o stare de analiza introspectiva… Imi aduc aminte cum incercam sa-l conving pe tata sa voteze Coposu :))
Din pacate l-a votat pe Iliescu si spera dupa moartea lui sa vina Regele..