Acum 21 de ani mă străduiam să-mi finalizez lucrarea de diplomă. Mă alesesem cu o temă dificilă  (hotel de 1.000 de locuri, la Craiova !) și în bunul obicei studențesc, eram în întârziere. Totuși, cu mult optimism lucram zi și noapte, împreună cu o bună parte din colegii mei, într-un atelier aflat la etajul I în corpul de clădire al Institutului de Arhitectură care dădea spre strada Biserica Enei și Căminul Artei. Până la predarea proiectului mai aveam cel mult o lună, așa că urmând exemplul altor colegi, dormeam o noapte acasă, apoi o petreceam pe următoarea la planșetă. În acest fel, aveam reprize de 36 de ore de lucru, fără oprire ! Pentru randament, ascultam Bob Dylan și AC-DC folosind casete BASF și un radio-casetofon Sanyo – cine mai știe ce sunt alea ? Opream muzica doar ca să ascultăm știrile de la Radio-Contact, un post de radio instalat atunci, în acele zile într-una din sălile Institutului …

Doamne, ce vremuri !

Fumam Carpați fără filtru, beam cafea fiartă pe un reșou improvizat și trăgeam în tuș ! Așa se spunea atunci, în 1990: trăgeam în tuș … Pentru asta, foloseam niște instrumente numite rapidografe, de marcă Rotring sau Staedtler și despre care purtam nesfârșite discuții: care-i mai bun ? Rotring sau Staedtler ? Acum, aducându-mi aminte, mă umflă râsul, căci o discuție similară poartă și actuala generație: care-i mai bun ? Nokia sau Ericsson ? Orange sau Vodafone ? Ford sau Volkswagen ? Borsec sau Dorna ?

Apoi, a venit și ziua alegerilor: 20 mai ! Ce nenorocire, FSN-ul a câștigat alegerile … În forță, fără echivoc, prin hoție, disprețuind tendințele … Cu tot efortul depus de partidele istorice, de mișcarea din Piața Universității, de societatea civilă aflată la începuturile sale. Nu degeaba, duminica din 20 mai 1990 a picat în Duminica Orbului: românii au avut pe mână viitorul, dar au încredințat conducerea țării aghiotanților lui Ceaușescu, orbește, fără să clipească ! Ion Iliescu, Petre Roman, Alexandru Bârlădeanu, Dan Marțian și alți comuniști au preluat conducerea țării … De atunci, au trecut douăzeci și unu de ani, dar România plătește încă pentru greșeala colectivă din Duminica Orbului: Iliescu – președinte, Roman – primul ministru …

Anunțuri