Ce înseamnă „Ziua Libertății Fiscale” ? Este ziua care împarte anul în două părți: prima, în care națiunea muncește pentru a întreține statul. Cea de a doua, în care națiunea muncește pentru ea însăși. În acest an, Ziua Libertății Fiscale cade pe 30 mai. Asta înseamnă că tot ce s-a muncit în România de la 1 ianuarie până ieri, toată valoarea creată în această perioadă, a mers să alimenteze cheltuielile decise de guvern. Pentru noi înșine va rămâne valoarea pe care o vom crea de azi înainte, până la 31 decembrie.

Calculul în care „cade” această zi se face foarte simplu, raportând numărul de zile din an la o cifră disponibilă în statistici, și anume procentul cheltuielilor publice din PIB. Astfel, în 2010 cheltuielile publice din România au totalizat 40,8 % din PIB. Acest procent, aplicat pe cele 365 de zile ale anului, ne indică 30 mai ca fiind prima zi a acestui an în care, scăpați de povara statului, începem să producem pentru noi. Prin urmare, această zi capătă o semnificație deosebită și pentru orice plătitor de taxe și impozite devine o zi a libertății.

Evident, această zi poate glisa mai aproape de începutul anului în cazul statelor cu cheltuieli mici sau poate ajunge mai aproape de sfârșitul anului, în cazul statelor cu cheltuieli mari. Mai mult, ea poate varia și în cazul aceluiași stat, de la an la an. Chiar în România, Ziua Libertății Fiscale de anul trecut a venit cu două zile mai devreme decât anul acesta !

Iată de ce, această zi poate fi considerată un indicator al libertăților economice și fiscale dintr-o țară. Din acest punct de vedere, cu 41 % din an în care se muncește doar pentru finanțarea cheltuielilor publice, România este una dintre cele mai agresive țări față de contribuabilii săi. Imaginea de mai sus a bancnotei de 100 de lei ilustrează cum nu se poate mai bine adevărul fiscal din România: anul acesta, 100 de lei valorează doar 59 lei și 20 de bani !

Din nefericire, lângă agresivitatea statului, trebuie să mai adăugăm și indolența, nepăsarea, cinismul. Susțin asta deoarece plătitorii de taxe din România își fac datoria față de stat, în conformitate ce legile în vigoare. În schimb, România nu își face datoria față de cetățenii săi: asistența sanitară este la pământ, deși populația plătește pentru asta, pensionarilor li se spune că nu mai sunt bani pentru pensii, deși contribuțiile sunt plătite din perioada lor activă, drumurile naționale sunt distruse iar autostrăzile inexistente, deși de zeci de ani se plătesc taxe de drum și accize pe carburanți, învățământul este subfinanțat, deși cu toții înțelegem că trebuie să contribuim la cheltuieli.

Altfel spus, chiar dacă există țări în care libertatea fiscală este pe același palier cu România, în acele țări statul utilizează banii colectați de la contribuabili pentru sănătatea acestora, pentru educarea și instruirea noilor generații, pentru modernizarea drumurilor existente sau pentru construirea altora …

Anunțuri