Când îi înghesuie istoria, dictatorii iau decizii proaste. Băsescu nu face excepție, chiar dacă el nu este un dictator veritabil ci doar un fost bișnițar ajuns președinte peste o țară incapabilă să-și vadă interesele. Dacă suntem atenți, istoria ne povestește cum Caligula și-a promovat calul senator, Nero a dat foc Romei, Hitler și-a târât țara într-un război de amploare planetară, iar Ceaușescu și-a făcut nevasta cercetător științific, în disprețul comunității academice din România. La rândul său, Băsescu încearcă un comportament similar, amendat timid de democrația contemporană, blazată și lipsită de eficiență. Chiar și așa, președintele a degradat grav politica românească, impunând în poziții importante în stat tot felul de tute, cu nimic mai breze decât calul lui Nero.

De ani de zile, Băsescu – deși este Președintele României – nu-și justifică funcția și nu face nimic pentru a-și îndeplini misiunea la care îl obligă Constituția. Pe textul Primei Legi, locatarul de la Cotroceni ar trebui să fie garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării și să asigure buna funcţionare a autorităţilor publice prin medierea permanentă, atât între puterile statului, cât şi între stat şi societate. În realitate, am dubii serioase legate de rolul și dăruirea Președintelui în ce privește unitatea țării și integritatea națională. Ba mai mult, medierea tendințelor ce se manifestă azi în stat și în societate meritau o atenție specială, măcar pentru că sentimentele pro-monarhice în România de azi sunt din ce în ce mai puternice.

În acest context, declarațiile făcute de Băsescu împotriva Majestății Sale Regele Mihai, îmi par a fi total deplasate. Este inadmisibil ca un șef de stat în funcție să atace un fost șef al statului. Președintele promovează o dispută mizeră, caracterizată prin lipsă de respect, nu față de persoane, ci față de instituții. Băsescu aruncă o lumină nefastă peste o parte din istoria României. Sigur, nu pot pretinde unui politruc de teapa lui Băsescu să înțeleagă rolul Casei Regale a României în momentul 1944 sau în perioada post-Ceaușescu, după cum nu-i pot pretinde să-l respecte pe Rege. De ani de zile, președintele a dovedit un comportament agresiv și lipsit de respect față de liderii care l-au precedat.

De exemplu, nu pot uita că la Ziua Națională din 2009, președintele în exercițiu a evitat ne-elegant să dea mâna cu fostul președinte Emil Constantinescu. În schimb, șase luni mai târziu, nu a ezitat să-l elogieze pe Ceaușescu, declarând că a fost un președinte bun …

Ciudată poziționare a ales să aibă Băsescu ! După părerea sa, Regele Mihai – un simbol al rezistenței anticomuniste din România – ar fi fost un trădător, în timp ce dictatorul Ceaușescu ar fi fost un președinte bun …

Sigur, putem porni de la ideea că Băsescu are o cultură precară și implicit dispune de un comportament promiscu, lipsit de demnitate. Ca să fiu sincer, mai degrabă mi-l închipui tăvălindu-se beat-mort prin gunoaiele din spatele cârciumilor, decât purtând cămașă albă și papion … De altfel, după cum ne-a tot spus, bișnița cu băutură și țigări reprezintă pentru domnia sa o îndeletnicire cu mult mai onorabilă decât cititul unei cărți, fie ea și „Levantul”. Așadar, pot accepta că omul nostru și-a redus studiul istoriei României la obligațiile sale în calitate de membru marcant al PCR, de securist în misiune și nomenclaturist al regimului Ceaușescu. Dar atunci, de unde până unde își permite acest fost bișnițar și profitor să emită judecăți de valoare despre adevăratele personalități din Istoria României ? Ce îl mână din urmă în această atitudine ?

O explicație există, în sensul că atacul practicat de Băsescu se înscrie în sa logica primitivă, care i-a coordonat mișcările din ultimii ani ! Știm prea bine că Restaurația Monarhiei este privită de tot mai mulți români ca fiind o soluție pentru marasmul cu care se confruntă România. Prin urmare, Băsescu reacționează împotriva adversarilor săi ca întodeauna: mințind, denigrând, insultând. Din nefericire, de această dată adversarul său este chiar România. În ce mă privește, m-am obișnuit cu acest comportament, pe cât de lipsit de demnitate, pe atât de previzibil. Și totuși, nu mă surprinde atacul mizer, cât mă surprind argumentele utilizate de Băsescu, aceleași ca în perioada propagandei comuniste de după 1947.

P.S. Infamia de azi a lui Băsescu mai are o componentă ! Mă refer la încercarea sa  de a legitima progenitura bastardului lui Carol II, ca membru al Casei Regale a României. Nu mă îndoiesc că este o diversiune tipic securistă, elaborată din timp, pentru care s-au cheltuit bani și s-au consumat resurse. Chiar așa, cum poți afirma că Prins-Pol este „parte” a Casei Regale a României ?

Anunțuri