Mai sunt câteva zile până la 2 august 2011, dată la care Congresul Statelor Unite va lua o decizie de maximă importanță. Știm că administrația de stânga a lui Obama cere majorarea plafonului de plăți și mărirea deficitului. Dimpotrivă, republicanii nu vor să mai continue spirala împrumuturilor fără noimă și par hotărâți să o stopeze. În acest caz, Banca Centrală s-ar putea să nu mai fie în stare să plătească pensii și salarii. La altă scară și cu altă distribuție, același film rulează și în Palatul Victoria, dar despre acest subiect, cu altă ocazie.

Până atunci observ că multă lume propovăduiește deja dispariția dolarului. Pentru aceștia am pregătit un banc pe care-l știu încă de pe vremea lui Ceaușescu de la un evreu bătrân cu care eram prieten.

Cică doi oameni stăteau pe bancă în parc. Unul avea convingeri comuniste. Celălalt, dimpotrivă: era un capitalist convins.

Ca să-l zgândăre, Comunistul îi zice Capitalistului, simulând o nesfârșită tristețe:

– Ce nenorocire … Dolarul american este jos, mai jos ca oricând. Vai, vai, ce s-a ales de acest simbol al capitalismului …”

Capitalistul se gândi puțin, apoi fără să-l privească pe Comunist îi răspunse:

– Nu-ți fă griji. Oricât de jos ar fi dolarul american, apleacă-te și ridică-l ! Nu știi când mai găsești altul …

Anunțuri