Greu de crezut, dar Băsescu se umflă-n pene că a bătut criza. Că avem creștere economică, al doilea trimestru consecutiv. În jurul lui, Boc se-nvârte ca un titirez, încercând să atragă atenția și asupra lui, că doar s-a bătut și el cu criza, nu doar „nenea” … Atât de convingători au fost, că pe Lăzăroiu l-a și luat gura pe dinainte și a anunțat posibilitatea unor măriri de salarii, divulgând în acest fel o parte din strategia electorală a PDL-ului.

Nu am nici-o îndoială, însuși Jeffrey Franks girează aceste puseuri populiste. La ultima sa prezență publică, domnia sa vorbea despre „o modestă recuperare a salariilor din sectorul public”, ca fiind posibilă în curând ! Altfel spus, o confirmare a zicerilor lui Boc & Băse despre cum au învins ei criza.

Dincolo de toate acestea, mie mi se pare că în România trăim într-o criză fără sfârșit. Pe vremea lui Ceaușescu nu aveam ce să mâncăm dar arătam cu degetul spre belșugul occidental și anunțam criza capitalismului. După ce Ceaușescu nu a mai fost, a început criza tranziției de la socialism la capitalism. Apoi, tocmai când am ajuns și noi în capitalism, a început și criza capitalismului. Nu am nici-o îndoială că în timp, capitalismul va găsi soluțiile ieșirii din criză, în timp ce noi vom continua să ne bălăcim în mocirla stagnării, printre clăbucii socialismului post-Ceaușescu.

Și asta se întâmplă pentru că nimeni nu a înțeles ce înseamnă de fapt criza: cheltuieli mai mari decât veniturile. Iar în România, cheltuielile se fac frenetic, cu voioșie: pentru mărirea salariilor, pentru mărirea pensiilor, cu investițiile de stat, păguboase și sursă de hoție. În ce privește veniturile, nu am văzut vreodată o preocupare, căci privatizații trebuie să contribuie oricum la bugetul național, nu-i așa ?

Iar când veniturile devin mai mici decât cheltuielile, în loc să înțelegi că regulile după care funcționează statul sunt proaste, adopți și promovezi un termen pompos care să le mascheze: deficit bugetar ! Ba ca să nu lași loc de îndoială, promovezi la pachet și ideea dezastruoasă că deficitul este necesar, pentru stimularea economiei, investițiilor, bla, bla …

Nu domnilor, într-o lume economică reală, asta se numește pierdere. Dacă ai de unde, o suporți câtva timp – până iei măsurile necesare pentru a face ca veniturile să fie mai mari decât cheltuielile. Dacă nu ai de unde, dai faliment !

În România, de trei ani de zile, Boc taie tot ce poate, fără să înțeleagă că tăierile lui produc nu doar reducerea cheltuielilor statului ci și reducerea veniturilor aceluiași stat. Venituri pentru creșterea cărora nu a manifestat vreodată o minimă preocupare …

Deși pretinde că-i liberal, guvernul nu a mișcat un deget în privatizarea statului, care rămâne în România anului 2011 cel mai important agent economic și cel mai mare angajator din economie. Deși a dispus de toată puterea politică nu și-a reformat aparatul, care a devenit din ce în ce mai greoi și aproape neputincios. În trei ani de zile, nu a fost în stare să producă un program anticriză și nici să emită o singură idee de viitor pentru România.

Din nefericire, greul tocmai acum începe: urmează scadența datoriilor pentru creditele contractate cu atâta ușurință de guvernanții inconștienți. Da, avem de plată dobânzi și rate. Iar acești bani nu prea există. Să nu uităm că mai sunt de plată și salariile bugetarilor ! Cu aceiași deplină inconștiență, cuprinși – se vede – de febră electorală, guvernanții vorbeau de măriri … Hm, nu doar că nu pot fi mărite, dar privind în buget am senzația că vor fi din nou micșorate ! Aceiași situație și în cazul pensiilor, oficialii fiind de acord că spre sfârșitul anului Casa de Pensii ar putea fi în incapacitate de plată. Despre situația din sănătate nu mai vorbim. Să ne aducem aminte doar că Băsescu îndemna public guvernul să nu mai deconteze facturile furnizorilor de medicamente.

Cine ar putea să mai susțină aparatul de stat corupt și ineficient ? Actualul buget ? Mă îndoiesc ! Lichiditatea bugetului este tot mai redusă pentru că singurul contribuitor adevărat din România sunt societățile comerciale private. Toți ceilalți învârt sau cheltuie banii produși de mediul privat. Iar investițiile private scad, sugrumate de ostilitate fiscală și corupție …

În aceste condiții atitudinea guvernanților mi se pare de neiertat. Este ca și cum un șomer, nu prea înfometat pentru că a mâncat totuși alaltăieri, își cumpără cu bani împrumutați de la bancă o cravată de firmă. Ba mai mult, îl apostrofează violent pe vecinul care-i atrage atenția că ar putea să folosească banii pentru ceva util: să-și cumpere un ferăstrău cu care să taie lemne la oameni, de exemplu.

Anunțuri