S-a vorbit atât de mult despre comasarea alegerilor încât fenomenul comasării județelor (deși cu mult mai periculos) avansează aproape neobservat.

Din capul locului, trebuie spus că regionalizarea sau reorganizarea administrativ-teritorială a României din județe în regiuni este necesară. Nu doar pentru că formula celor 42 de județe nu are un corespondent în Uniunea Europeană ci și pentru că este perimată, învechită, costisitoare, greoaie …

Dar transformarea nu trebuie făcută pentru interese electorale imediate ci în interesul bunei funcționări a instituțiilor și a statului, cu responsabilitate și bună intenție.

În mod normal, o reorganizarea teritorială a României nu poate fi făcută fără modificarea Constituției.

Știu, în textul primei legi, la art. 3 scrie că teritoriul (național) este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii. Prin urmare, suporterii Băsescului vor susține că această formulare permite retrasarea granițelor între județe, eventual prin comasarea lor. Altfel spus, se unesc câteva județe și astfel se formează unul singur, ce-i drept mai mare. Cum se va numi noul județ și unde-i capitala se va stabili prin hotărâre de guvern, că d-aia avem guvern ca să le știe pe toate. Și totuși, dacă ne uităm mai bine, observăm că o astfel de acțiune nu are nimic în comun cu ce ar trebui să fie o adevărată organizare administrativ-teritorială. Mai mult decât atât, mi se pare a fi o măsură luată la limita legalității, cu scopul evident de a satisface interese politice de moment, fără să rezolva mai nimic în plan administrativ.

Spun asta deoarece o reorganizare a teritoriului național nu se mai poate face doar pe comune, orașe și județe. Ajunge să privim la ce se petrece în jurul marilor orașe, unde dezvoltarea acestora s-a făcut haotic, peste teritoriul comunelor învecinate, fără să se țină cont nici măcar de bruma de legislație ce mai există. Am mai scris despre asta, aici.

Pentru ca fenomenul să poată fi ținut în frâu, soluția este includerea între „aspectele administrative” prevăzute de Constituție, a metropolei ca entitate teritorială, cel puțin pentru Municipiul București și pentru viitoarele reședințe regionale. Din nefericire, o astfel de decizie – deși extrem de necesară – riscă să nu fie luată în considerație de Putere pentru că ar duce inevitabil la modificarea Constituției. Ori comasarea județelor – așa cum este gândită de actuala Putere – are ca scop maximizarea rezultatelor electorale pentru partidele din arcul guvernamental și nu îmbunătățirea administrației publice.

Nu în ultimul rând, la argumentele de mai sus aș vrea să mai adaug unul și anume iminența unui haos administrativ în întreaga țară. Gândiți-vă că toate organismele de reprezentare și de conducere a statului vor trebui reconfigurate și reorganizate. În județul cel nou, rezultat din comasarea a patru-cinci județe vechi, nu vor mai fi patru-cinci Inspectorate Școlare ci unul singur. La fel pentru Inspectoratele de Poliție, Casele de Pensii, Direcțiile Agricole, Administrațiile Financiare, etc. Experiența ne arată că în România nu se pot aplica legi simple, chiar dacă sunt necesare. Ce s-ar petrece în cazul în care totul va fi dat peste cap și niciuna dintre instituțiile care există astăzi nu va mai exista de mâine ?

P.S. În imagine este harta României interbelice, întregite după primul război mondial. După cum se vede, existau 10 (zece) regiuni, chiar dacă teritoriul național era mai mare decât cel de astăzi. Populația (1937) era de 19.500.000 locuitori.

Anunțuri