Închipuiți-vă o femeie bătrână, sulemenită violent. Fardată strident, cu mărgele atârnând peste pieptul descărnat, rujată ca un semafor. Când te apropii, imaginea de coșmar este însoțită și de senzații olfactive: femeia nu doar că nu-și mai îngrijește aspectul, dar nici măcar nu se mai spală, așa că pute de-ți mută nasul …

*          *          *

Privind la tencuielile căzute, la crăpăturile din ziduri, la igrasia ce urcă nestingherită spre acoperiș, mă revoltă nesimțirea celor care în fiecare an, înainte de sărbători, îmbracă cu beculețe clădirile din centru. Oare nu văd că aceste clădiri sunt în fiecare an mai degradate ? Că în fiecare an, au o stare tot mai proastă ?

Nu, pentru acești decidenți, fațadele vechilor clădiri ale Craiovei, nu sunt altceva decât un biet și oarecare suport pe care să-și agațe beculețele de Crăciun.

Desigur, nu există nicio autoritate care să impună unei instituții a statului o atitudine responsabilă față de o clădire publică, mai ales dacă este vorba de un teatru sau de un liceu. Nu mă îndoiesc că Primăria va susține că o eventuală renovare este treaba Consiliului Județean, după cum și Consiliul Județean ar susține că este treaba Primăriei, în bună tradiție românească. Ba nu m-aș mira ca cele două instituții să-și dea mâna și să susțină că este de datoria ministerului – nu se știe care, oricare !

Și totuși, o câtime din cheltuiala și consumul făcut de municipalitate pentru a împopoțona timp de o lună și jumătate străzile și clădirile cu beculețe, ursuleți și cerbișori ar putea fi economisită și ulterior direcționată pentru renovarea clădirilor monument-istoric.

Dar pentru asta trebuie să-ți respecți istoria și să-ți iubești orașul. Privind de jur-împrejur, înțeleg că aceste sentimente sunt străine unor edili ce par cu atât mai mulțumiți de prestația lor în slujba cetățenilor, cu cât orașul are mai multe beculețe.

Așa că nu ne mai rămâne decât să privim cum o parte din istoria orașului se degradează. Și desigur, să mai scriem pe bloguri …

P.S. Clădirea din imaginile de mai sus, s-a construit începând din 1835, iar astăzi găzduiește Teatrul Liric și Colegiul Carol I. Ambele instituții de cultură au o istorie îndelungată: Teatrul Liric s-a înființat în 1848, iar Colegiul Carol (pe atunci Școala Centrală) s-a înființat în 1826. Altfel spus, nici măcar 15 ani nu ne mai despart de sărbătorirea bicentenarului.

Anunțuri