La sfârșitul anului 1921, apărea la Editura I.G. Hertz din București, volumul „Lumea Ilustrată – Calendar pentru 1922”. Era – ceea ce am numi acum – un almanah, adică o publicație în care autori renumiți ai acelei perioade publicau articole interesante și informații folositoare din domenii de interes ale acelei vremi.

Deși se știe foarte bine, voi sublinia că la momentul apariției volumului, Regatul României se găsea întrunul dintre cele mai fericite momente ale istoriei sale: Primul Război Mondial fusese câștigat de Alianța ce cuprindea și țara noastră, iar conducătorii de atunci ai tânărului stat, cu viziune și patriotism, știuseră să valorifice la maxim situația politică și militară a Europei postbelice, creând România Mare.

Prin urmare, publicațiile în vogă, de la ziare cu apariție zilnică sau săptămânală și până la almanahurile tradiționale, căutau să popularizeze prin cât mai multe mijloace valorile Casei Regale a României, adică aceea instituție căreia toți românii îi datorau întregirea teritoriului național între granițele sale firești. Și pentru că un astfel de material am găsit între paginile almanahului despre care aminteam mai devreme, îmi permit să reproduc aici un text din interior, respectiv o descriere a Noii Steme a României Mari, precedată de o foarte frumoasă motivație a necesității schimbării ei.

Dar prezentarea acestui text mai are încă un rost:  stema prezentată mai jos, a fost îndepărtată de pe tricolorul țării în ianuarie 1949, pentru a face loc însemnelor comuniste. Din păcate, stema României adoptată de Parlament în 1992, este lipsită de cel mai important atribut al său, respectiv coroana de oțel. Așadar, poate că este timpul să ne gândim dacă nu este corect ca stema României, pe tricolorul românesc, să fie chiar stema României Mari.

STEMA ROMANIEI MARI

Întregirea țării românești cere, între altele, și schimbarea stemei „vechiului  Regat” care, în afară de unele erori din punctele de vedere heraldic și istoric, nu mai corespunde peste tot cu noua alcătuire și configurație a patriei întregite. Din explicațiile pe care le-a dat un membru al comisiunii însărcinate cu întocmirea nouei steme, redăm următoarele, de cari cititorii le vor putea urmări după desemnul alăturat:
Stema cea nouă se compune din trei scuturi puse unul peste altul. Este scutul mare, scutul mijlociu și scutul mic. Scutul cel mare are pe fond albastru o acvilă (vultur) de aur, cu ciocul și ghiarele roșii, iar în cioc o cruce de aur, pe cap coroana regală de aur; în ghiara dreaptă a spadă, iar în cea stângă un sceptru de aur cu vârful în formă de crin. Aceasta e acvila României, armele regalității române.
Pe pieptul acvilei vine scutul mijlociu. Acesta e împărțit în cinci cartiere, cuprinzând armele țărilor surori unite: sus, în dreapta, sunt armele vechiului Regat: pe fond albastru o acvilă de aur, având în dreapta un soare, iar în stânga luna nouă, așișderea de aur. – În stânga sunt armele vechiului Principat al Moldovei, din care făceau parte Basarabia și Bucovina: pe fond roșu, un cap de bour negru, cu gura închisă, având între coarne o stea cu cinci raze; în dreeapta o roză, iar în stânga jos, o semilună, toate aceste trei de aur; – aceasta este reconstituirea vechei steme a Moldovei, care în stema Regatului vechiu era greșit reprodusă. – În cartierul de jos dreapta, pe fond roșu, sunt armele Banatului, fixate acum și reprezintă podul lui Traian de aur, din care se văd două deschizături boltite; de-asupra podului este un leu, tot de aur, – În stânga sunt armele vechiului mare Principat al Transilvaniei, cu părțile Crișianei și Maramureșului; acest cartier e împărțit în două părți printr’o fâșie roșie îngustă; de-asupra, pe fâșie, e o acvilă neagră cu ciocul de aur, având în dreapta un soare de aur, iar în stânga o semilună de argint; dedesuptul fâșiei sunt șapte turnuri crenelate: patru deasupra și trei dedesupt. – La vechea stemă, aci erau așezate armele Dobrogei, cari acuma formează un al cincilea cartier, în formă de triunghiu, vârât între cele două cartiere de jos: sunt doi delfini de aur, cu cozile în sus.
Peste toate acestea, în mijloc, e scutul mic, care reprezintă armele casei domnitoare, cu fondul în aur și argint.
Scutul cel mare este ținut de doi lei de aur cu cozile pe spinare, cizelați în stil bizantin, stând pe arabescuri de aur.
De-asupra scutului mijlociu e coroana de oțel a României, reprodusă întocmai după cea originală; la vechiul scut, reproducerea nu era exactă.
Dedesuptul acestui scut e colanul Ordinului Regele Carol I, subt care e o agrafă albastră, cu marginele de aur și pe care este scrisă deviza casei regale: „Nihil sine Deo”.
Pavilionul în care sunt așezate toate acestea e de purpură, cu marginile de aur, căptușită cu ermelină, având de-asupra coroana regală de aur ornată în nestimate.